SUNTEM NOI ADEVĂRAȚII CONTEMPORANI AI LUI EMINESCU?

SUNTEM NOI ADEVĂRAȚII CONTEMPORANI AI LUI EMINESCU?
Eminescu a avut contactul cu patria părinților, cu „moșia”, cum zice el, locuită de „moși, din moși strămoși”. Moștenirea pe care ne-au lăsat-o părinții din părinți. Eminescu a fost un potir microcosm în
macrocosm, în care s-a sintetizat tot spațiul și toate lacrimile de bucurie, de suferință și de înălțare ale poporului român. Le-a cunoscut de mic și le-a integrat în ființa sa, Omul Eminescu fiind o ființă extraordinară, un vas sublim care a putut aduna în sine suma durerilor și bucuriilor unei întregi nații.
În poeți se întâmplă fenomenul acesta miraculos, de a prinde în inima lor prețuirea fără seamăn față de făptuirile istorice ale înaintașilor.
„Urmașii dacă nu își pomenesc părinții, îi lasă în somnul negru al uitării”. Nu este indiferent, mai ales poet fiind, ce atitudine iei, cum te porți față de părinți. A nu-l numi pe Ștefan cel Mare, fiind urmașul lui, având puterea și înzestrarea cuvântului, este un act de culpă, o vină de care nu te poate vindeca nimeni niciodată. A-ți împlini această datorie înseamnă a prețui valorile spirituale ale sale revărsate pe pământ pentru apărarea gliei strămoșești. Este o datorie sfântă. Patriotismul este însăși esența rostirii ca datorie. Nimeni n-a dat un răspuns mai adevărat și mai complet la întrebarea: pentru ce a murit Constantin Brâncoveanu? ca poetul nostru național: „A murit o dată pentru credință, încă o dată pentru neam. Dubla moarte a fiecăruia dintre noi. Nu poți muri numai de o moarte. Dacă nu mori în spirit, moartea ta este o moarte pământească. Trebuie să mori în spirit și într-o operă de artă trebuie cuprinși acești doi poli: „al spiritului și al neamului și, în acest fel, se creează o nuntire poetică, se creează o operă care are mesaje în universalitate, cum atât de pregnant ne-o dovedește și cu intensitate de neatins întreaga creație eminesciană.
De aceea, când vorbim sau scriem despre Eminescu ar trebui să nu uităm spusele lui Tudor Arghezi și „să înmuiem cele mai frumoase cuvinte ale graiului românesc și penița direct în Luceafăr, cum a făcut-o poetul însuși”.
În urma acestor considerații, răspunsul la întrebarea: „Suntem noi adevărații contemporani ai lui Eminescu? vine cât se poate de firesc și este următorul:
Eminescu s-ar recunoaște mai mult în vremea noastră decât atunci, fiindcă noi suntem adevărații lui contemporani. Știm mai multe despre el decât ceea ce știau cei care trăiau în vremea lui. Aceia erau prea impresionați de fizionomia exterioară a poetului și nu cunoșteau, nu puteau pătrunde tot tezaurul lăuntric, pe care noi l-am recuperat abia în ultimile decenii, construind un Eminescu, în același timp, și adevărat, și real și complet, cum nu-l aveau acei oameni.
Prin urmare, da, noi suntem adevărații contemporani ai lui Eminescu.
Scriitor GEO- CĂLUGĂRU, Bucureşti, 15 ianuarie 2021