România, leagăn al civilizaţiei umane. Bucuria de a fi Român

România, leagăn al civilizaţiei umane.Bucuria de a fi român.
Și astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Dacii sunt singurul popor din antichitate pe care documentele antice, ca şi arheologia, îi consemnează ca autohtoni. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume…
Nu trebuie să rămânem ignoranţi, indiferenţi faţă de istoria neamului ci să fim mândri că suntem uemaşii poporului primordial.
“România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă. Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii “vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori.
A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. Sumerienii au păstrat amintirea acestor locuri, pentru că de aici plecaseră spre Asia oamenii de la Tărtăria cu scrierea, cu credinţele şi cu obiceiurile şi legendele lor (Paul Lazăr Tonciulescu a aflat aproape 100 de cuvinte comune între română şi sumeriană). În timp ce ionienii, aheii, dorienii, etruscii, romanii şi celelalte popoare italice sunt „venite de undeva”, în timp ce ungurii, bulgarii, ca şi popoarele celtice, germane şi slave s-au preumblat mult până ce şi-au găsit un popas nici o atestare documentară scrisă sau amintiri păstrate în pământ şi nici o legenda nu conţine nici cea mai ştearsă referire despre vreo plecare, venire sau revenire a dacilor în spaţiul în care au fost cunoscuţi dintotdeauna.
Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. “Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră.
Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român”.
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri.
Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreună cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române. Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 17 km în aval de Moldova Nouă. Vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică. Diodor din Sicilia (80-21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.). Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre.
Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Ori, omul a trăit pe meleagurile noastre încă de acum cel puţin 1.800.000-2.000.000 ani, potrivit ultimelor descoperiri de la Bugiuleşti, de pe valea lui Grăuceanu, jud. Vâlcea. A se vedea şi uneltele de piatră de acum 1.200.000 de ani, de la Flămânda – Turnu Măgurele.
Acestea sunt adevăratele mistere uitate. „La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”. Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. Numeroase lucrări, cărţi, documente istorice, precum ,,Getica’’, ,,Istoria geţilor’’, etc. au ,,dispărut’’ ori nu se vrea a fi cunoscute. Nici siturile arheologice nu au fost cruţate.
Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena.
În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică:
„Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat”. Sarmisegetusa Regia, ar trebui protejată, pregătită ca loc de rugăciune, pelerinaj şi recunoştinţă pentru noi, românii loalaltă cu toate etniile din ţara noastră. Ne v-a fi de folos să reamintim tuturor că poporul român este cel mai vechi popor din Europa şi nicidecum România nu este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor, cum afirmă unii occidentali.
Normalitatea este atacată de impostori, de psihopați care cu tupeu atacă valorile importante ale națiunii și prin unii conducători condamnă comunități la stagnare și chiar regres. S-a mers prea departe, se aleargă după funcții, putere, avere și diverse interese, în detrimentul interesului național. În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru denigrarea şi sărăcirea acestui popor. Nu se v-a reuşi dacă popularizăm, cultivăm cu dragoste adevărurile istorice, sacrificiile imense făcute de înaintaşi faţă de ţară şi popor ca noi să trăim în libertate. Aceste lucruri să le spunem copiilor şi nepoţilor noştri şi întregii lumii. A fi patriot nu e o rușine ci un sentiment înălțător, de iubire și slujire a gliei străbune și a neamului românesc. România poate contribui mai mult, prin politica externă, la construcţia durabilă a păcii, la asigurarea unui climat internațional de stabilitate şi bunăstare în Balcani și în lume. Nici un sacrificiu nu este prea mare pentru propria ţară, pentru a realiza propăşirea, bunăstarea şi fericirea neamului în care ne-am născut. Să luăm atitudine împotriva obiceiurilor nesănătoase, vulgarităţii, răufăcăto-rilor și încriminării adevăraților patrioți, fie din istorie ori cei contemporani. Respectul faţă de străini nu înseamnă şi supuşenie, nepreţuirea proprie ori desconsiderare a tot ce este românesc. Sunt bucuros, mândru că-s român, urmaş al vitejilor daci, că trăiesc într-o frumoasă ţară, în ,,Grădina Maicii Domnului’’. Sunt mândru de marile genii pe care le-a dat poporul român, de tinerii români geniali, talentaţi care, din nefericire, s-au împrăştiat în toate punctele cardinale. A sosit vremea ca miile de creiere românești să lumineze colţul de rai, ROMÂNIA şi nu în ţări de pe toate continentele planetei noastre. Să învăţăm să prețuim și păstra valorile noastre şi să cultivăm dragostea faţă de propria patrie, să viseze şi să creeze, să trăiască cu drag în vatra sfântă, strămoşească. Academicienii spun că nu se poate șterge conștiința socială a omenirii „ca să construim noi identități iluzorii. Europa Unită are șanse să existe în continuare și să se fortifice nu prin încercările de destrămare a identităților etnice, ci prin făurirea unui concert al națiunilor libere și dornice să trăiască împreună”. Academia Română, în frunte cu Acad. Ioan Aurel Pop apreciază şi propune: ,,Ideea reducerii orelor de istorie cu scopul asigurării educației globale și pregătirea viitorilor „cetățeni europeni” este absurdă; identitatea europeană nu se poată obține prin distrugerea identităților naționale, ci, dimpotrivă, prin fortificarea lor; un român care știe cum și de ce este român îl va înțelege și prețui pe un francez, leton sau suedez; diminuarea studiului istoriei înseamnă condamnarea noastră la ignoranță și izolare (pe de o parte, va crește în societate ponderea dacopaților, autohtoniștilor și tradiționaliștilor, iar pe de alta, a mondialiștilor și detractorilor, care exhibă nimicnicia poporului român, condamnat – după opinia lor – să rămână la coada lumii”. De noi depinde dacă vom pedepsi vinovaţii, vom avea curajul să privim şi răspândi adevărul istoric şi împreună să facem ca rădăcinile istorice ale neamului nostru prea-încercat să ne lumineze sufletul, viaţa şi mai ales viitorul. Din partea mea şi a BOGDANIEI un gând frăţesc şi a urare de mai bine în anul 2020:
În anul care a început, An binecuvântat,
Casa să ne fie casă, masa îmbelșugată,
Și întreg poporul român,
Idealuri mari și noi să izbândească!
Ca un colț de rai să înflorească, România!
Să urmăm calea spre lumină,
Cutezanță, înțelepciune, unire.
Cu ajutorul divinităţii vom reuşi
Să trăim blânda lumină, sfânta viaţă,
În înțelegere, bucurie și armonie.
Doar îmbrăcați în iubire și strivind răutatea,
Din vechea glie strămoşească,
Vom putea trăi ca frații!
LA MULŢI ANI!
Scriitor Ionel MARIN (Editorial Revista Bogdania nr. 67-68, ianuarie-februarie 2020)