Festivalul – concurs Bogdania, ediția a XV- a, Focșani, 02 iulie 2026.
Laureații excelenței la Muzeul Vrancei

În ziua a doua a Lunii lui Cuptor, am de îndeplinit o misiune care mă onorează.
La Focșani va avea loc a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Creație Literară „Bogdania”. Spre marea mea bucurie, am fost desemnată de către domnul Ionel Marin să jurizez lucrările prezentate la concurs.
Înainte de a vorbi despre evenimentul în sine, vreau să mă pronunț chiar acum în privința unui fenomen constatat de mine: în fiecare an, valoarea lucrărilor înscrise în competiție urmează o linie ascendentă. Acest lucru mă bucură enorm, eseurile prezentate fiind variate, complexe și, uneori, animate de o profundă reflecție filosofică.
Trebuie să menționez că o condiție esențială de participare este ca textul propus să nu fi fost publicat niciodată, nicăieri. Din acest motiv, majoritatea concurenților sunt tineri, plini de speranțe și copleșiți de emoții. Mă bucur nespus pentru ei, pentru revista noastră și, nu în ultimul rând, pentru țară. Asociația „Bogdania”, care susține acest eveniment prin implicarea domnului Ionel Marin — președintele Asociației cultural-umanitare cu același nume și redactor-șef al revistei Bogdania —, investește resurse importante în desfășurarea acestor manifestări. Rolul lor este crucial: sprijină noile generații de scriitori și mențin vie flacăra iubirii de neam și de grai. Trăiesc și eu o stare de intensă emoție, însă nu pentru mine, deoarece știu că am evaluat scrierile cu maximă corectitudine. M-am bucurat din adâncul sufletului de valoarea fiecărei pagini parcurse, gândind că România ascunde comori uriașe în acești copii talentați, inteligenți și muncitori; vibrez, așadar, alături de ei. De ce simt asta? Tocmai pentru că mai toate creațiile lor au fost de o calitate excepțională, un asemenea potențial meritând întreaga noastră încurajare.
Ajung la Focșani. Organizatorul, redactorul-șef, inițiatorul, dar și executantul tuturor activităților legate de acest eveniment mă așteaptă la gară. Peronul este curat, iar orașul pare liniștit, deși căldura l-a copleșit cu desăvârșire. Luna lui Cuptor nu se dezminte.
Îl privesc cu admirație și îl compar în gând, fără să-i spun, cu un soldat conștiincios căruia, în focul bătăliei, i-a dispărut comandantul. Curajos și responsabil, el preia comanda întregului obiectiv, devenind dintr-odată general, subaltern și chiar copil de trupă… Iubește cu o dedicație neobișnuită tot ceea ce face. Nu-l ajută nimeni și nu se plânge niciodată. Numai dragostea profundă pentru cultură și țară îl menține într-o formă de invidiat.
Evenimentul este programat la ora 11:00, într-o clădire spațioasă despre care am înțeles că a funcționat, cândva, ca Tribunal. Astăzi, ea ne primește fără pretenția de a împărți dreptatea, ci cu dorința caldă de a ne împărtăși bucuria de a încuraja noi talente. Spațiul acesta îmi pare mai mult decât o simplă construcție; sala în care se desfășoară manifestarea noastră poate fi comparată cu o sală a tronului dintr-un palat regal. Aici, în acest edificiu improvizat astăzi pentru câștigători, vor fi încoronați niște tineri care, dacă vor primi acest dar cu responsabilitate și cu o demnitate discretă, înțelegându-și pe deplin misiunea nobilă, vor deveni micii regi ai literaturii de mâine.
Când pășesc în somptuoasa clădire, îmi vin în minte câteva cuvinte din cartea domnului Ionel Marin, „În Constelația ființei”, unde domnia sa afirmă: „Continui să cred că omul este ființa cea mai frumoasă și mai completă de pe Terra. Copiii sunt comorile noastre, prin ei putem atinge cerul și împreună cu tinerii constituie baza viitorului unei țări”. Iată că astăzi, domnule președinte al Asociației „Bogdania”, vom atinge cerul și vom construi, prin mijloacele noastre, viitorul țării! Treptat, sosesc: partenerul evenimentului, membrii juriului, invitații, premianții etc. Domnul profesor universitar, doctor inginer DHC Nicolae Vasile, partener și la această ediție, îl îmbrățișează pe domnul Marin. Știu multe lucruri despre domnia sa, însă, înainte de toate, descopăr un domn cu o prestanță care impune respect de la prima privire. Este un om cu o educație sedimentată de-a lungul deceniilor, care nu epatează, ci atrage atenția prin simpla prezență. Parcă le transmite subtil celor care confundă valoarea umană cu cea pecuniară că ar trebui să învețe mai întâi bunele maniere, înainte de a se încumeta să-l salute.
Palmaresul academic al domnului profesor Nicolae Vasile este de-a dreptul uluitor. Domnia sa este autorul a 35 de cărți științifice, tehnice, cursuri precum și îndrumare universitare. A publicat 95 de lucrări în reviste de specialitate și a prezentat alte 95 în cadrul unor manifestări științifice naționale și internaționale, înregistrând 70 de comunicări științifice și peste 305 citări în articole ISI și BDI, conform Google Scholar. În domeniul cercetării, deține 30 de brevete de invenție (29 naționale și unul internațional, dintre care 23 indexate ISI) și a condus 23 de mari contracte și proiecte de cercetare.
Ca mentor, a coordonat 15 teze de doctorat finalizate cu succes la Universitatea Politehnica din București și la Universitatea „Valahia” din Târgoviște — unde este conducător de doctorat din anul 2010 și până în prezent —, fiind totodată membru în nu mai puțin de 91 de comisii de doctorat în cele mai importante centre universitare din țară (București, Cluj-Napoca, Galați). Recunoașterea valorii sale depășește granițele țării, domnia sa fiind membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) și membru în Juriul Internațional al Saloanelor de Invenții de la Geneva și Bruxelles în anul 2006.
În ceea ce privește activitatea sa jurnalistică, paginile istoriei presei noastre culturale ar fi de-a dreptul neîncăpătoare, însă ne putem rezuma la câteva repere fundamentale. Domnul profesor este membru atestat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și, din anul 2020, președinte al Filialei „Cronica Timpului”. De-a lungul deceniilor, amprenta domniei sale s-a făcut simțită în redacțiile celor mai importante publicații: a fost redactor-șef al Revistei de cultură instituțională „Lucrările ICPE” (1993–2005) și al revistei „Univers Ingineresc” (2001–2010 și din 2013 până în prezent), unde coordonează și suplimentul „Literar ing”. De asemenea, a condus ca director revista „Cronos – Penița de aur” (2013–2019), iar din 2015 este director general al revistei de cultură, atitudine și performanță „Cronica Timpului” și președinte fondator al publicației „Amprentele sufletului”. Prezența sa editorială este constantă și în postura de senior editor la revistele „Bogdania” (din 2014), „Cervantes” (din 2022) și „Dor de infinit” (din 2023), lăsând în urmă sute de editoriale, eseuri de o profundă factură sistemică și recenzii literare. Dincolo de universul publicistic, creația sa literară și filosofică îmbracă forme de o rară diversitate. Membru din 2011 al Societății Scriitorilor Târgovișteni — prestigioasă continuatoare a „Școlii de la Târgoviște” —, profesorul Nicolae Vasile semnează o bogată bibliografie ce cuprinde romane de analiză psihologică și existențială, precum Punctul de sprijin (2000), Echilibrul Marinarului (2006), dipticul Dominoul iubirii (2015, 2016), Zâna și Viața (2017), Clubul (2018) și cel mai recent volum, Între lumi (2024). Universul său liric s-a cristalizat în volume de poezie remarcabile, dintre care amintim Omul ciclic (2013), Taxa lui Caron (2014) sau Începutul cercului (2019). Gândirea sa profundă s-a aplecat și asupra eseurilor filosofice și cercetării teoretice prin lucrări fundamentale dedicate sistemismului, dar și prin piese de teatru precum Controversiada (2023). Ca istoric și critic literar, domnia sa a oferit culturii noastre o operă de căpătâi în trei volume, apărută sub egida UZP: Enciclopedia SCRIITORI din GENERAȚIA 2000. Cu toată recunoștința și mândria, afirm că am fost introdusă și eu în ultima ediție a acestei Enciclopedii. Domnul profesor Nicolae Vasile este, totodată, sufletul Cenaclului „Literar ing” timp de peste un deceniu (2013–2024).
Această uriașă deschidere culturală s-a sprijinit permanent pe o remarcabilă activitate managerială și administrativă la cel mai înalt nivel. Domnul profesor a condus ca director general Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice — ICPE (1992–2005), a activat ca prim-vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României (2002–2005) și vicepreședinte al Camerei din București (2005–2010). Spirit vizionar și ctitor de instituții, domnia sa este președintele fondator al Asociației Române de Standardizare – ASRO (1998–2000), a condus Fundația „J.M. JURAN” și a deținut funcții de conducere în cadrul RENAR și al Comitetului Național Român al Comisiei Mondiale a Energiei.
Anvergura sa internațională este pe deplin confirmată de prezența pe platforme de prestigiu precum Wikipedia sau ResearchGate, numele său fiind înscris în galeria selectă a inventatorilor români și a marilor teoreticieni ai sistemismului, datorită unei opere monumentale de mii de pagini ce cuprinde de la primele tratate și articole de pionierat din lume în domeniul electrotehnicii și motoarelor electrice, până la enciclopedii literare de referință, volume de filosofie, poezie și teatru.
În atmosfera vibrantă a festivalului își face apariția și domnul profesor Culiță Ioan Ușurelu, o personalitate marcantă a culturii vrâncene. Absolvent al prestigioasei Facultăți de Filologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, domnia sa poartă cu sine acea distincție specifică marilor oameni de litere formați la școala moldavă.
Drumul său în slujba cuvântului scris este unul profund și îndelungat. Între anii 1983 și 1989, a marcat viața culturală a Focșaniului din postura de redactor și redactor-șef adjunct al cunoscutei publicații „Revista noastră”. Profilul său de intelectual enciclopedic s-a conturat strălucit de-a lungul timpului prin colaborări de prestigiu cu ziare și reviste de renume, precum ”Ateneu”, ”Cronica”, ”Examene”, ”Gazeta învățământului”, ”Milcovul,” ”Preocupări” sau ”Salonul literar”. Cu o peniță neobosită și o curiozitate mereu vie, a dăruit publicului o paletă extrem de generoasă de scrieri: de la eseuri profunde și cronici dramatice, până la reportaje vibrante, schițe, nuvele și rafinate note de călătorie.
Însă dincolo de vocația de scriitor și jurnalist, domnul profesor Culiță Ioan Ușurelu este, înainte de toate, un om cu o mare noblețe sufletească, un spirit insuflat de dorința de a lăsa ceva trainic în urmă. În anul 1994, din dragoste pentru semeni și din credința în viitorul culturii, înființează Fundația Social-Culturală „MIORIȚA”. Prin intermediul acesteia, domnia sa a întins o mână caldă de ajutor tinerilor dotați, dar lipsiți de posibilități materiale, oferindu-le burse și organizând expoziții care să le pună în valoare talentul. Sub egida aceleiași fundații, alături de alți confrați scriitori, pune bazele unei noi oaze spirituale: revista ,,Salonul literar”.
Universul său creator s-a concretizat într-o operă bogată și diversă. A debutat în forță în anul 1997 cu romanul „Profesorii (Suplinind au dobândit)”, apărut la Editura Pro-Transilvania din București, urmat în 1999 de tulburătorul roman „Cerșetori în loden”, publicat la editura de suflet din Focșani, Salonul Literar. Recunoașterea breslei literare nu a întârziat să apară, în anul 2010 fiindu-i acordat prestigiosul Premiu al Uniunii Scriitorilor (Filiala Bacău) pentru eseu, o încununare firească a profunzimii gândirii sale.
Bibliografia domnului profesor este o mărturie vie a unui spirit care nu cunoaște odihna creativă. Ne-a dăruit pagini de o profundă valoare prin volume precum eseul filozofic „Multum in parvo – mic tratat despre perfecțiune” (2001), volumul de povestiri „Conacul dintre vii” (2006) și culegerea de eseuri „Generații – dialoguri necesare” (2007). În egală măsură, a demonstrat o fină sensibilitate pentru arta dramatică prin piesa în trei acte „Joc în timp” (2003), dar și o profundă recunoștință față de valorile locale în lucrarea monografică „Ionel Bandrabur – Omul și scriitorul” (2010), completându-și parcursul cu volumul de interviuri „Convorbiri esențiale” (2010). Despre „Salonul literar”, această adevărată oază de cultură pe care domnul profesor Culiță Ioan Ușurelu a ctitorit-o și a ocrotit-o cu atâta dragoste, se pot spune multe, dar esența ei stă în noblețea misiunii sale.
Revista „Salonul literar” nu este doar o simplă publicație periodică, ci o veritabilă instituție a spiritului vrâncean, un „creuzet” în care textul de calitate se întâlnește cu libertatea de gândire. Născută din viziunea și eforturile neobosite ale domnului profesor Ușurelu, revista a devenit rapid o punte de legătură între generații. Pe paginile ei, scriitori consacrați își găsesc firesc locul alături de tineri debutanți pe care domnia sa i-a descoperit și i-a ocrotit sub aripa sa culturală. De-a lungul deceniilor, „Salonul literar” a rămas o revistă de ținută, un spațiu al dialogului curat și al rezistenței prin cultură, demonstrând că acolo unde există pasiune autentică, provincia devine un centru spiritual de prim rang.
Prezența domniei sale aduce festivalului un plus de noblețe, amintindu-ne tuturor că literatura nu este doar meșteșug al cuvintelor, ci și o formă supremă de generozitate umană.
Un alt membru al juriului este onorabilul domn Radu Borcea. Pășește în fața noastră un ziarist profesionist de rasă, un adevărat „istoric al clipei”, al cărui parcurs în slujba adevărului a început încă din anul 1976, sub egida ziarului Milcovul. Acolo a urcat treptele consacrării de la redactor-șef al secției economice și președinte al Consiliului de Administrație, până la postura de director al publicației, pe care a condus-o cu mână sigură și viziune între anii 1999 și 2006.
Cu o activitate monumentală, ce însumează peste 20.000 de articole, domnul Borcea este un spirit neliniștit și analitic. Astăzi, domnia sa își continuă misiunea culturală ca membru de bază în colectivul de redacție și senior editor al revistei ”Salonul literar”, unde oferă cititorilor, cu o frecvență admirabilă, cronici literare, foiletoane, note de călătorie și mărturii despre viața efervescentă a cenaclului Ligii.
Însă dincolo de fluiditatea condeiului jurnalistic, Radu Borcea a simțit chemarea de a lăsa mărturii mai adânci, concretizate în volume de o profundă încărcătură emoțională și documentară. Cartea sa de debut, „Colectivizarea sufletelor sau memoria pământului confiscat”, reprezintă o adevărată datorie de onoare împlinită față de satul natal, Răstoaca.
Copil fiind, autorul a fost martorul fără voie al revoltei țărănești împotriva colectivizării forțate – acea mare și dureroasă dramă a satului românesc. Păstrând vie în memorie acele imagini, cu ochii inocenți ai copilăriei, dar interpretându-le mai apoi cu mintea matură a intelectualului, Radu Borcea a clădit o carte-document tulburătoare. Este un demers prin care face, postum, dreptate celor care au suferit în obsedantul deceniu și care nu și-au putut striga durerea.
La lansare, cu o emoție nobilă, autorul amintea de bunul său vecin, Ioniță Gheorghe, devenit personaj de carte, mărturisind simplu: „Am scris această carte pentru oamenii din satul meu. Aveam această datorie”. Romanul deschide astfel un parcurs inițiatic în lumea aspră a satului vrâncean, vibrând de autenticitate și sensibilitate autobiografică.
O altă fațetă a spiritului său, cea de fin observator și călător rafinat, se dezvăluie în volumul „Peregrin prin Europa”, publicat în anul 2017 la Editura Salonul Literar din Odobești. Cartea îmbină cu măiestrie amintirile cu reflexiile profunde născute în urma călătoriilor pe continent, oferind o perspectivă adesea nostalgică și profund culturală asupra spațiului european, privit prin prisma unui intelectual român.
Pentru că un jurnalist adevărat nu poate rămâne indiferent la mersul vremii, în anul 2020 oferă publicului volumul „Istoric al clipei în vremuri confuze”. Aici sunt strânse laolaltă articolele publicate după 1990, o perioadă în care, după cum însuși autorul mărturisește cu o sinceritate dureroasă, a fost nevoit să-și facă meseria în vremuri „mlăștinoase”. Penița sa a amendat decăderea României, taxând atât abuzurile din economie și politică, cât și acea parte a presei atinsă de morbul dezbinării și al manipulării.
Nobilul său atașament față de rădăcini s-a concretizat și într-o lucrare de o uriașă responsabilitate: monografia comunei Răstoaca, o oglindă fidelă a comunității după 242 de ani de existență. În plus, merită amintit că, înainte ca România să pășească în Uniunea Europeană, domnul Borcea a fost o voce esențială, publicând nu mai puțin de 500 de articole dedicate negocierilor de aderare.
Vorbind despre personalitatea sa, scriitorul Culiță Ioan Ușurelu sublinia cu acuratețe:
„Experiența jurnalistică l-a ajutat să pătrundă în psihologia personajelor, să facă portrete memorabile ale țăranului vrâncean, ale scriitorilor vrânceni în cadrul acțiunilor Revistei și Editurii Salonul Literar, ale Festivalului Internațional de creație Vrancea literară (al cărui cronicar este de șapte ani) și, mai ales, în cărțile de beletristică pe care le-a scris”.
În prezent, dincolo de rolul de senior editor și manager al revistei și editurii ”Salonul Literar.” Și, ca o încununare a unei vieți dedicate frumosului, din anul 2011 domnia sa organizează cu o admirabilă dăruire Festivalul Internațional de Creație „Vrancea Literară”. Prezența dumisale la festivalul nostru aduce greutate, istorie trăită și acea demnitate a cuvântului care nu se demodează niciodată. Alături de mine, într-o armonie a spiritului creator, s-a aflat doamna Victoria Sorea, împărtășind pentru a treia oară responsabilitatea și onoarea de a face parte din juriul acestui festival.
Personalitate complexă a literelor noastre, domnia sa aduce în fața cititorilor un palmares impresionant, încununat de cele șapte volume publicate, care îi definesc sensibilitatea și profunzimea artistică. Prezența sa este una constantă și luminoasă în paginile revistelor de cultură, fiind colaborator permanent al publicației „Dor de infinit”, precum și al revistei „Luceafărul din vale”.
Distincția scrisului său a trecut granițele țării, poeziile sale găsind ecou până în îndepărtata Indie, unde spațiul virtual i-a găzduit versurile și i-a recunoscut valoarea prin premii internaționale. De asemenea, lirica sa a fost tradusă și publicată în limbile germană și franceză, purtând mesajul sufletului românesc peste hotare.
Membră respectată a Ligii Scriitorilor Români și inclusă pe deplin merit în Enciclopedia Scriitorilor Anilor 2000, doamna Victoria Sorea reprezintă un reper de profesionalism și dăruire, aducând la masa juriului nu doar expertiză, ci și acea blândețe caldă, specifică marilor spirite.
Închei această prezentare cu ultimul membru al juriului: subsemnata. Dacă nu ar exista acea firească datorie morală de a mă înfățișa în fața concurenților – care au nevoie să simtă că dincolo de note se află oameni pregătiți să îi ocrotească și să le susțină zborul literar –, aș fi ales, fără îndoială, tăcerea. Însă respectul pentru ei și pentru actul cultural mă îndeamnă să rostesc, cu simplitate, câteva cuvinte.
Drumul meu în slujba cuvântului scris s-a clădit de-a lungul anilor prin jurizarea a numeroase concursuri și festivaluri, prin coordonarea de antologii și prin trudirea la propria masă de scris, unde am lăsat să prindă viață peste 20 de volume. Universul meu literar s-a împărțit cu dragoste între romane, proză scurtă și nuvele, dar și în pagini dedicate celor mici, prin povești și poezii pentru copii, fără a uita cronicile care au fixat în timp vibrația atâtor evenimente cultural-artistice.
Această dăruire mi-a deschis porțile către paginile Enciclopediei Scriitori din generația 2000 și m-a purtat într-un dialog permanent cu confrații de condei, oferind girul și sprijinul meu prin prefațarea a peste 50 de volume semnate de colegi scriitori. Gândurile și analizele mele au găsit adăpost în reviste de prestigiu precum ”Cervantes”, ”Eminesciana” sau revista festivalului gazdă, ”Bogdania”, dar și în colaborări de suflet cu edituri precum ”Life Art”.
Dincolo de recunoașterea venită din partea lumii editoriale, prețuirea primită de-a lungul timpului a îmbrăcat forme care mă onorează profund: de la distincțiile oferite de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” și de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, până la titlul onorific de Ambasadoare a Culturii Românești, conferit de Uniunea Scriitorilor de Limbă Română. Toate acestea nu sunt însă titluri de glorie personală, ci doar dovezi ale unui legământ nescris pe care l-am făcut, cu toată ființa, în fața culturii române și a viitorului ei.
Închei tabloul juriului cu o personalitate fără de care acest miracol cultural nu ar fi fost posibil:
domnul Ionel Marin. Poet, eseist, publicist, editor și un promotor cultural neobosit, domnia sa îmbină în mod fascinant rigoarea profesiei de ofițer M.Ap.N. și inginer topogeodez cu o sensibilitate artistică rară. Spirit ctitor, domnul Marin a lăsat amprente adânci în peisajul publicistic încă din anul 2011, când a fondat, alături de scriitorul Gheorghe A. Stroia, revista universală de creație și atitudine „Armonii Culturale”. Misiunea sa de suflet s-a cristalizat însă prin înființarea, la Focșani, a Asociației Cultural-Umanitare „Bogdania”, a cărei președinte executiv este și în prezent. Sub această egidă, ca un adevărat soldat aflat în slujba frumosului, a coordonat paisprezece ediții ale Festivalului-concurs internațional și șase ediții dedicate elevilor de gimnaziu, editând totodată monumentala lucrare „Aripi spre zbor. Antologia literară Bogdania” în patru volume. Din anul 2013, domnia sa conduce ca redactor-șef revista de creație și cultură „Bogdania”, iar din 2018 patronează și editura cu același nume, oferind un refugiu editorial noilor generații de scriitori. Membru respectat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Ligii Scriitorilor din România, domnul Ionel Marin semnează o operă poetică și eseistică impresionantă, ce cuprinde peste douăzeci de volume de autor. De la debutul cu „Constelații” (1997), trecând prin volume de o profundă vibrație lirică precum „Prințul astral” (2006) sau „Crinul din inimă” (2007) – unele publicate în ediții bilingve –, și până la eseurile de atitudine din „Patrie, credință, regăsire” (2018) sau „Adevărul, vremelnic în derivă…” (2022), scrierile sale caută neîncetat lumina. Recent, universul său creator a fost încununat prin apariția celei de-a treia ediții, adăugite, a volumului „În constelația ființei. Opera Omnia” (2024). Anvergura sa culturală este confirmată de includerea sa în numeroase dicționare și enciclopedii de prestigiu – printre care „Dicționarul Scriitorilor Români de azi” (2011), „Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni” (Chişinău, 2019) sau „Enciclopedia scriitori din Generația 2000” (2020) – dar și de prezența sa în zeci de antologii de referință și în cele mai importante reviste literare din țară și din străinătate.
Recunoașterea breslei a îmbrăcat forma unor distincții de mare greutate. Pe lângă premiile din tinerețe la festivalul „Cântarea României”, domnia sa a fost onorat cu medalia „Virtutea Literară” de către LSR, Premiul „Doru Dinu Glăvan” al UZPR (2022) și Premiul I pentru volumul „În Constelația ființei” la Festivalul „Vrancea Literară” (2025). Acestui palmares de excepție i s-au alăturat, chiar în cadrul acestei a XV-a ediții a Festivalului Bogdania, prestigioasa Diplomă a revistei „Curtea de la Argeș”, semnată de Academicianul Gheorghe Păun, și Premiul „Nicolae Rotaru”.
Deși absent fizic, spiritul domnului academician Gheorghe Păun a fost simțit prin mesajul cald transmis organizatorilor și publicului, un cuvânt de salut pe care întreaga sală îl aștepta cu vie emoție. Rând pe rând, personalități de seamă și invitați speciali și-au făcut apariția, conferind evenimentului o distincție aparte. Printre aceștia s-au numărat domnul Stelian Gomboș, consilier în Guvernul României, și domnul Petrică Butuc, președintele filialei UZPR Vrancea.
Din cauza caniculei și a unor motive de sănătate, nu au putut fi prezenți domnii academicieni Gheorghe Păun și Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români și președinte de onoare al juriului, cărora gândurile noastre bune li s-au alăturat de la distanță. Despre dânșii și opera lor s-a vorbit la superlativ în cadrul manifestării.
În acest context, domnul Ionel Marin a evocat personalitatea uriașă a academicianului Gheorghe Păun. Născut la 6 decembrie 1950 în comuna Cicănești, județul Argeș, domnia sa a parcurs un traseu academic de excepție, devenind student al Facultății de Matematică a Universității din București și obținând titlul de doctor în anul 1977 sub coordonarea renumitului profesor Solomon Marcus. Cercetător de renume mondial la Institutul de Matematică al Academiei Române și beneficiar al unor burse de prestigiu precum Humboldt (Germania) și Ramon i Cajal (Spania), profesorul Păun a activat în mari centre din întreaga lume, din Europa până în SUA, Japonia și China. Numele său este înscris cu litere de aur în istoria științei universale ca inițiator al calculului celular (membrane computing), modelele sale fiind recunoscute internațional sub denumirea de „Sisteme P”. Co-fondator al teoriei sistemelor de gramatici și inventator al gramaticilor cu valențe, domnia sa a publicat peste 550 de articole de specialitate și 11 monografii traduse pe mapamond, fiind inclus în galeria selectă Highly Cited Scientists. Dincolo de universul cifrelor și al calculului natural de inspirație biologică, academicianul Gheorghe Păun este un om al cetății: a introdus jocul de GO în România, fiind primul președinte al federației de profil, este membru al Uniunii Scriitorilor și al UZPR, și, nu în ultimul rând, director fondator și executiv al prestigioasei reviste de cultură „Curtea de la Argeș”. Tot prin vocea domnului Ionel Marin au fost prezentate și gândurile luminoase trimise festivalului de către domnul academician Al. Florin Țene. Acesta a oferit o profundă analiză asupra Asociației Cultural-Umanitare „Bogdania” și a revistei omonime, definindu-le drept o prezență constantă și valoroasă în spațiul literar contemporan. Apărând bimestrial la Focșani, revista „Bogdania” acționează ca un veritabil pod spiritual între generații și între creatorii din țară și din diaspora.
Sub coordonarea neobosită a redactorului-șef Ionel Marin, publicația cultivă respectul pentru identitatea națională, credință și educație.
Spre exemplu, numărul 143–144 reflectă perfect această direcție umanistă. Prin editorialul său, „Tineretul, punte între generații. Idealuri spre viitor”, Ionel Marin evidențiază rolul esențial al tinerilor în modelarea societății de mâine. Pagina culturală acordă de asemenea spații ample evocării geniului eminescian și analizei dimensiunii sacre a operei lui Constantin Brâncuși, demonstrând o preocupare constantă pentru dialogul dintre moralitate și artă.
Dincolo de susținerea tinerelor talente prin acest festival ajuns la ediția a XV-a, domnul academician Al. Florin Țene a remarcat calitatea scriiturii promovate în revistă prin articolele și eseurile semnate de Ionel Marin, Ion Miclău, Luci Trușcă sau Florin Marin, precum și prin versurile poeților Nicolae Stănescu, Mircea Dorin Istrate sau Ion Apostu. Într-o epocă a provocărilor pentru cultura scrisă, „Bogdania” rămâne o oază vie a spiritualității și speranței noastre. În public, atmosfera era una de sărbătoare și continuitate. Unii dintre câștigătorii ediției precedente au revenit cu emoție, ca într-un simbolic schimb de ștafetă, pentru a-i felicita pe cei care urmau să primească acum „coroana învingătorului”. Alături de ei, sala a fost onorată de prezența unor invitați de marcă, creatori și iubitori de cultură: Geo Călugăru, Ion Dulugeac, Constantin Gavrilescu, Niculina Croitoru, Ion Apostu, Anton Soare, Maria Lazăr, Gabriel Feresuaru, Corneliu Cristescu, Oana Raluca Boian și mulți alții, care au întregit acest tablou al spiritului ales. Spațiul generos al Muzeului Vrancea s-a dovedit a fi nu doar mare, curat și luminos, ci și înveșmântat într-o energie profund binefăcătoare. Pentru o clipă, am avut strania și minunata senzație că zidurile acestei săli ne cuprindeau pe toți protector, ca într-o îmbrățișare tainică, așezându-ne împreună ca între petalele luminoase și parfumate ale unei flori deschise către frumos.
În acest cadru de poveste, Festivalul s-a deschis oficial. Cu emoția firească a amfitrionului, domnul director Ionel Marin a luat cuvântul, adresând tuturor un salut călduros și mulțumiri adânci pentru prezență.
Cu o sinceritate cuceritoare, domnul director ne mărturisește că are emoții. Privindu-l, înțelegi imediat paradoxul frumos al personalității sale: deși este un om puternic, un militar în rezervă care a înfruntat nenumărate situații de criză, momente complicate și provocări aparent imposibile de-a lungul celor peste șapte decenii de viață, în fața culturii se înclină cu sensibilitate. Iată-l, așadar, vădit emoționat în fața unui eveniment de o asemenea anvergură, conștient fiind că misiunea sa este aceea de a aduce bucurie, loialitate și o profundă încurajare pentru munca asiduă a tuturor concurenților.
Fiind o structură profund sociabilă, un autentic iubitor de oameni și de bine, fiecare întâlnire — fie ea protocolară sau de suflet — îi aprinde în ochi o lumină aparte. Este o strălucire caldă care nu vine de la reflectoare, ci izvorăște de undeva, din adâncul cel mai pur al ființei sale.
Dă citire apoi mesajului scris de domnul Al. Florin Țene, președintele juriului, marele nostru absent, un om dorit și stimat de noi toți. Structurat, mesajul sună astfel:
Trăim într-o epocă marcată de provocările globalizării, ale digitalizării și ale consumului superficial de informație. În acest peisaj adesea arid, existența unor instituții culturale independente care susțin creația literară reprezintă o necesitate majoră, un act de rezistență prin cultură. Iar între acestea, un loc de mare cinste și distinct îl ocupă Festivalul-Concurs Internațional de Creație Literară „Bogdania”.
Ajunsă la cea de-a XV-a ediție în acest an, 2026, această manifestare și-a consolidat statutul de anvergură națională și internațională. Ea a devenit o platformă democratică și curată de afirmare pentru numeroși autori din România și din diaspora noastră — din Grecia până în Belgia, din Spania până în Danemarca. Succesul acestei inițiative ne demonstrează că literatura continuă să fie un instrument sacru de consolidare a identității românești, unificând inimi dincolo de orice frontiere politice.
Faptul că astăzi suntem găzduiți de Muzeul Vrancei nu este o întâmplare, ci o frumoasă simetrie istorică. La fel cum nu este întâmplător nici parteneriatul cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala „Cronica Timpului”, care aduce un dialog fertil între literatură și jurnalismul cultural.
Prezența unor personalități de un prestigiu uriaș, precum a domnilor Nicolae Vasile, Corneliu Cristescu, Stelian Titus Gomboș, Culiță Ioan Ușurelu, Petrică Butuc, confirmă valoarea și credibilitatea incontestabilă a acestui eveniment. Ca președinte al juriului, vreau să asigur publicul și concurenții de deplina probitate și rigoare a evaluării. Alături de colegii mei — Radu Borcea, Victoria Sorea, Caty Urucu și Ionel Marin — am căutat să premiem valoarea autentică, reflectând o pluralitate de genuri și perspective critice. Tot ca o dovadă a trăiniciei acestui festival este și faptul că se lucrează deja la cel de-al V-lea volum al Antologiei literare „Aripi spre zbor”, un document istoriografic de preț pentru viitorime.
Închei prin a aduce o profundă reverență omului din spatele acestui miracol cultural. Orice proiect durabil are nevoie de o inimă, iar inima „Bogdaniei” este scriitorul, publicistul și promotorul Ionel Marin. Prin perseverență, profesionalism și o dragoste uriașă de neam, el a transformat o revistă și o asociație într-un centru de iradiere spirituală națională.
Vă felicit pe toți — organizatori, jurați, invitați și premianți! Festivalul „Bogdania” nu este doar un simplu concurs, ci o veritabilă școală a spiritului românesc și un simbol al continuității limbii noastre în lumea contemporană. Vă doresc succes și fie ca zborul cuvântului să nu se oprească niciodată! (Mesaj semnat de Al. Florin Țene – Președintele internațional al Ligii Scriitorilor Români și membru al Academiei Americano-Române de Cultură și Știință).
Domnul Țene Florinel Sandu (pseudonim Al. Florin ȚENE) s-a născut în orașul Drăgășani, județul Vâlcea, la 13 iunie 1942. Poet, scriitor, istoric și critic literar, dramaturg, filosof, jurnalist, și nu în ultimul rând promotor cultural, ctitor de reviste, cenacluri și fondatorul Ligii Scriitorilor Români. Domnia Sa este o personalitate marcantă a literaturii române contemporane, părinte al ,,Zilei Limbii Române” dar și un pilon important pe care se sprijină literatura și cultura română de azi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al Asociației Scriitorilor Români din Canada, al Societății Regale a Scriitorilor Români și Belgieni.
Pentru opera scriitoricească și publicistică de peste 67 de ani este considerat unul dintre marii străjeri ai literaturii române, fiind răsplătit cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale. Este membru de onoare al Revistei Bogdania pe care o consideră – ,,o tribună a culturii, spiritualității și creației românești”.
A urmat un moment încărcat de profundă emoție și recunoștință reprezentat de primirea mesajului de susținere din partea doamnei Zoe Rotaru, soția regretatului și distinsului cărturar Nicolae Rotaru. Critic și istoric literar de o rară anvergură, autor a peste o sută șaptezeci de cărți și mentor iubit al multor generații de studenți, profesorul Nicolae Rotaru — plecat de curând în veșnicie — a fost un colaborator activ, de o valoare inestimabilă pentru revista „Bogdania” și pentru întreaga cultură națională. Gândurile transmise de partenera sa de viață au adus în sală parfumul unei epoci de aur a literelor românești.
În continuare, a fost invitat la microfon domnul profesor Geo Călugăru. Deși domnia sa nu a profesat la catedră o perioadă îndelungată, face parte din acea rară categorie de dascăli care își păstrează vie o adevărată aureolă în jurul ființei, continuând să dăruiască lumină pe tot parcursul existenței lor. Cu o distincție specifică marilor oameni de cultură, domnul Geo Călugăru ne-a vorbit insuflând în fiecare gest și în fiecare privire un strop cald de omenie și înțelepciune, care a depășit granițele textului propriu-zis, atingând direct sufletele celor prezenți. Cuvintele domniei sale ne-au purtat către o reflecție profundă despre sensul și rostul omului în lume, amintindu-ne că adevărata noastră valoare rămâne pururi legată de faptele și de urmele pe care le lăsăm în sufletele celorlalți. În acest spirit al recunoștinței, domnul Geo Călugăru a subliniat efortul titanic al domnului Ionel Marin, cel care a reușit să ducă la bun sfârșit cincisprezece ediții ale acestui festival, clădind an de an dovezi incontestabile ale unei existențe dedicate luminii și culturii. Surpriza cea mai emoționantă a momentului a fost dezvăluirea unui detaliu aniversar: chiar în acea zi, pe 2 iulie, domnul director își sărbătorea ziua de naștere. Pentru a încununa această coincidență fericită, domnul profesor Geo Călugăru a dat citire unei emoționante poezii dedicate sărbătoritului, o creație proprie ce a vibrat în sală ca un dar de suflet din partea unui prieten și confrate de condei.
A urmat la microfon domnul Petrică Butuc, președintele UZPR Vrancea, a cărui intervenție a fost scurtă, dar de o rară frumusețe poetică — asemenea unei păsări măiestre care coboară doar pentru câteva clipe spre a dărui lumii doar câteva triluri menite să o încânte și să o sfințească. Dincolo de cuvintele de protocol, domnia sa a rostit un adevăr fundamental, subliniind că în spatele unui bărbat atât de vizibil, de puternic și de inteligent precum domnul Ionel Marin, se găsește întotdeauna o femeie puternică, o prezență discretă și devotată care îi sprijină fiecare pas. A fost un moment de o profundă sensibilitate, care m-a mișcat atât de tare încât am lăsat instantaneu pixul să cadă pe caiet și am început să aplaud cu toată inima, un gest reflex de reverență în fața acestui adevăr atât de frumos rostit.
Momentul următor a fost dedicat prezentării oficiale a juriului acestei ediții de către domnul director Ionel Marin. Deși i-am menționat deja în această cronică, simt o datorie de onoare în a face o completare esențială cu privire la colegii mei de evaluare. Dincolo de dialogul cald și exprimarea lor colocvială, de o deschidere firească, am simțit la fiecare dintre ei o dorință profundă și sinceră de corectitudine. A fost evidentă acea responsabilitate majoră în fața misiunii de înaltă încredere care ne-a fost încredințată: aceea de a cântări cu maximă dreptate efortul fiecărui concurent, fără nicio părtinire. Le-am ascultat discursurile cu profund respect și admirație. Fiecare vorbitor a evocat festivalul, calitatea sa incontestabilă, dar mai ales munca titanică depusă pentru menținerea și ridicarea standardelor acestuia.
După ce domnul președinte al Asociației Culturale „Bogdania” ne-a mărturisit cu firească mândrie că mulți dintre scriitorii consacrați de astăzi au dobândit acest statut pornind ca premianți ai acestui festival, domnul Stelian Gomboș ne-a vorbit despre o coincidență încărcată de reverență: ziua de naștere a domnului Ionel Marin coincide cu ziua trecerii în neființă a Domnitorului Ștefan cel Mare. Domnia sa a evocat apoi spiritul de jertfă pe care sărbătoritul nostru îl dovedește constant, nu doar pe altarul culturii, ci și în plan social și familial. În continuare, ne-a împărtășit câteva idei valoroase din teza sa de doctorat, centrate pe credință și pe faptele concrete care trebuie să o însoțească mereu. Scriitorii Ion Dulugeac și Ion Apostu au adus, prin alocuțiunile lor scurte și inspirate, un strop binevenit de umor. Discursurile lor au fost precum cupele de șampanie, menite să ofere efervescență și strălucire momentului. Am zâmbit cu toții, așteptând cu emoție desemnarea câștigătorilor acestei ediții. În finalul acestei suite de alocuțiuni, doamna Maria Dohotaru, director al Editurii „Magic Print”, a vorbit cu sensibilitate despre noblețea și greutatea muncii de editor, numindu-i atât de plastic pe creatori: „pălmașii condeiului”. Urmează acum să ni se prezinte câștigătorii. Suntem toți emoționați. Diplomele, pachetele cu cărțile câștigate și, bineînțeles, ultimul număr al revistei noastre îi așteaptă pe învingători. Pe acest fond de profundă prețuire a trudei literare, vocea domnului Ionel Marin s-a auzit în sală, caldă și solemnă, chemând câștigătorii pe scenă asemenea unui împărțitor de dreptate și lumină mitologică, aducând rodul muncii și bucuria curată în sufletele învingătorilor. Zâmbetele de emoție au inundat încăperea, iar aplauzele au început să răsune, pecetluind succesul fiecărui premiant.
Festivitatea a debutat sub semnul speranței, fiind premiați tinerii creatori (cu vârste între 15 și 30 de ani), cei care poartă mai departe ștafeta cuvântului meșteșugit. La secțiunea Poezie, fiorul liric al Medeei Alexandra Nistea i-a adus binemeritatul Premiu I, fiind urmată îndeaproape de Diana Maria Rev (Premiul II) și Roxana Cristina Stoian (Premiul III). Gândul așezat cu măiestrie în Proza scurtă a fost recompensat prin acordarea Premiului I tinerei Ilinca-Maria Sturza, urmată de Maria-Adriana Filip pe locul II. Tot aici, pe locul III, a strălucit Melinda Lazarin, o minte de excepție, recunoscută pe plan local drept „eleva anului 2026” la prestigiosul Colegiu Național „Unirea” din Focșani, prezența ei confirmând nivelul academic extrem de ridicat al concurenților. La secțiunea Eseu, aplauzele au răsunat pentru Adriana Zanfir (Premiul I), Sonia Enache (Premiul II) și Marina Iordache (Premiul III), trei tinere care au demonstrat rigoare și originalitate în argumentare.
Maturitatea artistică și profunzimea experienței de viață au definit apoi Grupa a II-a (concurenți de peste 30 de ani). La secțiunea Poezie, sensibilitatea profundă a Mariei Boldișor, din orașul Orhei, Republica Moldova, a fost încununată cu Premiul I, în timp ce Daniel Negoiță (Premiul II) și Liliana Stuparu (Premiul III) au adus în atenția publicului versuri de o mare forță expresivă. La Proză scurtă, universurile narative create de Mariana Niculina Lungu i-au asigurat locul I, podiumul fiind completat de prozele inspirate semnate de Marcel Foltoș (Premiul II) și Corina-Elena Burtea (Premiul III). Rigoarea ideilor a fost celebrată și la secțiunea Eseu, unde Premiul I a fost adjudecat de Bogdan Ionuț Ioja, urmat de Ion Corneliu (Premiul II) și Otilia Cioana din Belgia (Premiul III).
Un moment de aleasă recunoaștere l-au constituit distincțiile speciale. Premiul revistei de creație și cultură „Bogdania” a trecut granițele țării, ajungând în Danemarca, la doamna Viorica Triculescu, un veritabil ambasador al sufletului românesc, dar și la talentații creatori Ivona Maria Stanciu, Jiacomina Cristea, Rozalia Iașura și Didina Sava.
Apogeul serii, momentul de maximă încărcare emoțională și vibrație intelectuală, a fost, fără îndoială, acordarea Marelui Premiu – Trofeul „Bogdania”. Acesta a rămas acasă, în Vrancea, fiind cucerit de Denissa Emanuela Lăbunț din Focșani. Ea este copila care a uimit pur și simplu auditoriul cu o lucrare teribilă, o adevărată minune de eseu care a analizat cu o maturitate uluitoare relația dintre Inteligența Artificială și sustenabilitate. Prin textul ei profund, Denissa nu doar că a ridicat întreaga sală în picioare, dar a demonstrat că viitorul culturii noastre se află pe mâini extraordinar de sigure.
După înmânarea acestor trofee, atmosfera s-a menținut la cote înalte prin lansarea volumului de teologie semnat de dr. Stelian Gomboș, o lucrare profundă dedicată Tainei Euharistiei. Programul a continuat cu decernarea distincțiilor acordate scriitorilor, artiștilor și mentorilor consacrați, o suită de premii ce a stârnit din nou mari emoții și sentimente de profundă recunoștință.
Astfel, s-au acordat diplome pentru Opera Omnia domnului academician Al. Florin Țene din Cluj, urmate de Diplomele de Onoare care au trecut continentele, recompensându-i pe dr. Felix Mircea Brehar (București), Ioan Miclău-Gepianu (Australia), Dumitru Ichim (Canada) și Cristian Petru Bălan (SUA). Diplomele de Merit au onorat activitatea academicianului Gheorghe Păun, a managerului Valentin-Romeo Muscă, precum și a scriitorilor Culiță Ioan Ușurelu și Radu Borcea. Un moment deosebit l-a reprezentat acordarea Diplomelor Aniversare, celebrând vârste venerabile dedicate scrisului: Cristian Petru Bălan (90 de ani), Corneliu Cristescu (76 de ani) și Gheorghe Țiclete (90 de ani).
Premiile de Excelență au aplaudat contribuțiile aduse de Stelian Titus Gomboș, Nicolae Vasile, Iulian Patca, Ilie Serediuc, Ionel Ene, Constantin Gavrilescu, Vasilica Grigoraș, Constanța Cornilă, Gabriel Feresuaru, Niculina Croitoru, Marcel Miron, Dumitru Buțoi, Mircea Dorin Istrate, Gavril Moisă, Titina Nica Țene, Luca Cipolla, Mariana Vârtosu, Gheorghe Stroia și George Nicolae Stroia. Într-o sublimă recunoaștere a activității editoriale pe anul 2025, Premiul Revistei „Bogdania” a fost acordat doamnei Victoria Sorea pentru poezie, domnului Ion Dulugeac și, spre marea mea bucurie, subsemnatei, Caty Urucu, pentru proză și roman. De asemenea, Asociația „Bogdania” a oferit diplome de recunoștință doamnelor Mariana Moroiu, Carmen Gheorghiu și domnului profesor Cosmin Lazăr.
În tren, spre București, revăd în minte discursul Denisei Emanuela Lăbunț. A fost o adevărată încununare a succesului ei, o demonstrație de forță și de libertate în exprimare. Eseul ei, pe care l-am notat cu nota maximă, m-a purtat cu gândul la discuțiile profunde pe care le aveam cu profesorul meu, Beniamin Cotigaru. Numai că domnul profesor avea în spate o experiență academică de zeci de ani, o viață la catedră și în fața atâtor comitete științifice internaționale, pe când câștigătoarea noastră este încă elevă. Mărturisesc — și îmi cer iertare pentru această scurtă bănuială — că pentru o singură secundă m-a încercat un gând: nu cumva concurenta noastră a fost ajutată de cineva pentru a întocmi o astfel de lucrare? Ei bine, nu! În clipa în care Denisa Emanuela Lăbunț a luat cuvântul în fața tuturor, am înțeles că își merită premiul cu prisosință, iar gândul meu a fost un păcat, chiar dacă a durat doar o secundă. Felicitări și mulțumiri, copil al României noastre! Meriți toată încrederea, sprijinul și recunoștința noastră!
Nu în ultimul rând, chiar dacă închei cronica mea cu această destăinuire, gândul meu se îndreaptă cu respect către domnul Ionel Marin. Domnia sa a înființat această fundație culturală în luna august a anului 2011. În tot acest timp, în calitate de președinte, a vegheat cu o responsabilitate morală cum rar mi-a fost dat să întâlnesc ca, de-a lungul celor 15 ediții, să troneze doar competența, dreptatea și valoarea reală. Juriul a fost întotdeauna ales strict pe criteriul competenței. Domnia sa nu a intervenit niciodată asupra notelor acordate, iar această integritate s-a văzut în rezultate: mulți dintre laureații Trofeului Bogdania sunt astăzi scriitori, poeți sau jurnaliști de certă valoare. Aici nu se desfășoară doar un simplu concurs, ci funcționează o adevărată școală de formare a talentelor, clădită pe meritocrație.
Afirmațiile domnului Ionel Marin din cartea sa „În constelația ființei” confirmă această împletire desăvârșită între vorbă și faptă: „Cultura trebuie să ne învețe să trăim în armonie, echilibru și dragoste; derapajele trebuie sancționate de instituții și de cetățeni, pentru a nu se reveni la diferite forme de totalitarism.” Domnule Ionel Marin, vă mulțumim pentru roadele acestei munci uriașe, pentru corectitudinea cu care încurajați și recunoașteți meritele fiecăruia dintre noi! Vă mulțumim că nu lăsați speranțele copiilor să se năruie! Iar noi, membrii juriului, vă suntem recunoscători pentru încrederea de a fi parte din acest demers și pentru șansa de a încuraja tinerii talentați să își afirme vocația.
Am plecat de la Focșani purtând în suflet zâmbetele premianților, emoția pură din ochii copiilor și, mai ales, speranța. Dincolo de trofee și diplome, marele câștig al acestor zile a fost legătura invizibilă, dar indestructibilă, care s-a creat între generații sub semnul cuvântului scris. Plecăm cu inima plină și cu credința reconfirmată că, atâta timp cât există oameni care construiesc astfel de punți pentru cultură, lumina scrisului românesc va merge mai departe, curată și neclintită.
Închei această cronică cu un frumos și simțitor omagiu, adus domnului Ionel Marin de către scriitorul Geo Călugăru la 2 iulie 2026, la Focșani:
Exercițiu de admirație Se închină distinsului scriitor cu profundă iubire de patrie, prietenului pentru toate anotimpurile – Ionel Marin, întru neuitare.
V-ați făcut timp să vă rugați, Aceasta este cea mai mare putere de pe Pământ. V-ați făcut timp să citiți, Aceasta este fântâna înțelepciunii. V-ați făcut timp să iubiți și să vă lăsați iubit, Acesta este un prinos dat de Dumnezeu. V-ați făcut timp să fiți prietenos, Acesta este drumul spre fericire. V-ați făcut timp să râdeți, Acesta este drumul spre fericire și muzică. V-ați făcut timp să munciți, Acesta este secretul succesului. V-ați făcut timp să oferiți, Este prea scurtă o zi ca să fiți egoist. V-ați făcut timp să dați vieții Adevărata valoare.
Caty Urucu, București, 11 IULIE 2026
Această cronică va face parte din volumul V – Copiii României mele”