GLORIE LIMBII ROMÂNE prin înțelepciunea ei

Mi-e dat să-mi rostesc gândurile

să visez

în Limba Română,

fiecare cuvânt un fagure,

ca mierea luminii în degetarul macilor,

ca vârsta arborilor în cercuri,

în fiecare din ele trudește un străbun,

veghează o baladă.

Patria Limbii Române e Istoria

acestor plaiuri păscute de Miorița,

modelate de doine

şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit

cu grijă

la izvoarele dorului.

Ea nu poate fi mutată,

cum nu se poate înstrăina fântâna

de izvoare.

Am spart coaja de nucă

a cuvântului și peste înţelesuri am dat

de bine, dulci ca mierea,de ducă

şi ură,

avea gust de zgură

dar şi de păcat,

simțeam eminesciană vibraţie,

înţelepciunea lui Pann din gură în gură

era în sămânța gata de germinație.

Am spart coaja seminţei cuvântului

şi-am dat peste altă sămânţă,

un alt înţeles, o altă cărare,

o altă speranţă,

o clanţă

pentru o altă,

o altă…

până rămâne

măduva Limbii Române.

În fiecare cuvânt e un oier,

un ţăran

care face holda să cânte

imnurile acestui pământ

scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente

ale brazdelor.

Rostiţi un cuvânt în limba noastră

şi veţi simţi

şi gustul mierii

şi vânturile veacurilor

şi mirosul câmpiilor.

Rostiţi un cuvânt în Limba Română

şi veţi auzi

mângâierile mamei

şi vorbele tatei grele ca piatra

din temelia casei.

Ascultaţi un ţăran vorbind ogorului

şi veţi vedea cum trec cuvintele

din hrisoave în versurile eminesciene

precum ploaia în rădăcini.

Aceasta este eternitatea ei,

gloria ei

de a fi mereu

ca frunzele pe o cetină seculară.

II

Patria îmi este Limba ce o vorbesc

pe care am supto de la mama

cu ochii blânzi

ca Mioriţa.

Când îmi aplec urechea de sânul pământului

aud lucrînd Meşterul Manole

ce, încă, modelează ţara

pe care o numim

Limba Română.

De bat la porţile cerului

şi iau o cană de lut

cu apă

simt sufletul izvoarelor

din adâncurile munților

acolo unde inimile rămân

pe oale de Horez.

De iau în palme un bulgăre

din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat

lutul îmi seamănă.

Poate-s oasele străbunilor mei

ceva din înţeleptul suflet respirând

în conturul măsurat.

Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte

şi-l pipăi simţindu-i respiraţia

în acea dimineaţă nerăbdătoare când bobul de grâu plesneşte în lutul

cu străluciri solare.

Când mănânc pâinea,urcă până la mine

neamurile noastre toate,

seva înţelepciunii

adusă până la noi

de limba ce o vorbesc.

III

În vremuri ancestrale

Gânditorul din Hamangia

adăstând într-o vale

cu  tribul său împreună

se temeau de apariţia scrisului,

sub lună,

acele semne de rău prevestitoare :

“cine va mai asculta cântece şi gânduri

sub soare

când nimeni nu ştie să citească

şi scrisul pe piatră costă

cât un ciubăr de iască?”

Îşi ziceau ieşind dintr-o grotă

anostă…

Vremurile se rostogoleau vremuind generaţii

şi Gutenberg a înfipt un spin de teamă,

menestreli de prin toate castelele Europei

şi prelaţii

încălzeau saloanele cu incertitudini şi dramă:

“cine va mai asculta

cântecele noastre

sub fonta solară şi astre

când puţini ştiu să citească

iar cartea e scumpă şi fragilă

şi poate să ardă ca o iască?

Nu e mai bine s-o facem din argilă?”

…şi Dumnezeu a mai întors

câteva secole de pagini

pe dos,

poeţii la colţurile pieţelor

unor simpozioane de imagini

prevesteau sfârşitul Poeziei,

sorbind laptele viei:

“Nimeni nu mai citeşte o carte

şi internetul cititorii n-i împarte,”

nevăzând că Poezia

încălţată cu sandale

din pielea cerului

şi talpă din scoarţă de tei

agale

venind din veacuri ancestrale

se strecoară printre ei

ca o femeie tânără

şi dornică de dragoste

în mână cu o carte

în mileniul viitor

mai departe…

                                    *

Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste

Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi

Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste

Cum iubirea trece  de la părinţi în fraţi.

De atâta dor  zăpezile cer poeme în brazde

Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape,

Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde,

Şi, pe neştiute  vin din veşnicie să se-adape.

Îmi este dor de Eminescu pe înserate

Când îi citesc versul pe genunchi de iubită,

Construiesc din metafore cu migală palate

Şi alături de el cad iarăşi în ispită…

*

Eminescu, cetatea limbii române

cu toate turnurile Carpaţilor

modelate de balade

în care îşi au adăpost

Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân,

toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ.

Eminescu planetă luminoasă

în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor

laminate de înţelepciunea poporului

scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul.

Eminescu cetate cu toate punţile lăsate

să intre armata îndrăgostiţilor

cu pletele argintate de stele

şi braţele pline cu roadele cîmpiilor

întinse în inima noastră.

Eminescu paşi de aur ce se aud trecând

din istorie în limba noastră

şi luând forma cuvintelor

ce ne leagă

precum iubirea, precum aerul

de acest pământ dulce

ca limba română

precum Eminescu.

Îi aud paşii venind dinspre lumină

Şi foşnetul stelelor în părul LUI

Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină

La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui.

Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori

Cu fruntea împodobită de gânduri

Pe cărări de-argint şi flori

De tei presărate rânduri, rânduri.

Îi aud glasul venind dinspre trecut

Dulce ca mierea cuvintelor străbune

Când este veacul şoaptă de-nceput

Şi luna vibrează iubirea pe strune.

Doinesc tulnice pe poteci de munte

În balade prelungind chemarea

Aşternută peste veacuri punte

Pe care să vină odată cu zarea.

Din poeme se desprinde, spre el venim,

Ca aerul şi seva ce-n arbori suie,

În fiecare dintre noi îl regăsim

Cioplit în inimi veşnică statuie.

*

Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăşi de in

De roata horei jucată la fântână

De fetele ce-aduc din vii în doniuţe pelin

Când îşi mână ciobanul oile la stână.

De palma aspră ce-nfige plugu-adânc

Întorcând brazda recoltei viitoare,

Mi-e dor de ţăranul cu plosca la oblânc

Umplută cu apa rece rece la izvoare.

Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar

Când cumpăneşte ploaia în privire

De braţele vânjoase ce pun în car

Rodul crescut din marea iubire.

Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer

În ciutură apa rece şi curată,

De roţile încinse cu verghetele de fier

Pe uliţa satului de ploaie arată.

De vorba ţăranului, înţeleaptă, mi-e dor,

Spusă cu asprimea mierei de labine.

Pădurea în care n-a intrat topor

Aşteaptă anotimpul, care, nu mai vine!

Sub umbra nucului am scris prima poezie,

Câtecul guguştucului încă nu era poluat,

Dar am găsit în ea lumină multă

Încât m-am pus şi eu pe luminat!

Turnam înţelepciune în cuvântul scris

Cu fruntea asudată în spaţiul ancestral,

Şi nu mă simţeam nicicum învins

Chiar dacă lumea-mi dăruise un hârb de cal…

Am cutreierat de-atunci deşerturi înşelătoare,

Cu profeţi de fiere, minciună şi venin,

M-am mai întors la nuc dar în soare

Lumina era prea multă, dar puţin-

Prilej, sub nuc un vers să mai scriu

Şi aşchii de umbră în lumină să păstrez

În  rima poeziei scrisă-ntr-un târziu

Pentru o lume-n care să mă aşez.

…şi iar un dor de-a hălădui prin lume

Mă cuprinde chiar dacă e plină de venin

Şi-un cântec de guguştuc fără nume

Mă urmăreşte pe urme de senin.

Un nou cicliu dor de umbra nucului bătrân

Mă cuprinde să mă-ntorc acasă

Dar frunzele lui uscate mă-îngân

Din rana ferestreului în tulpină rămasă.

Azi e ziua amintirilor în poemul scris,

Iar opera poetului a rămas în crucificarea lui,

În ea mă regăsesc ca om ne-nvins

Recuperându-mi rana din urmele de cui…

Patria îmi este Limba Română

în ea bobul de grâu

germinează

verbele poemelor eminesciene.

       Festivalul –concurs internaţional de creaţie literară BOGDANIA, ediţia a XII-a, organizat de  ASOCIAŢIA CULTURAL-UMANITARĂ „BOGDANIA” şi de revista de creaţie şi cultură BOGDANIA din Focșani și UZPR, s-a finalizat pe data de 16 august 2023, la sediul AGIR din Bucureşti, într-o atmosferă de prietenie literară şi de aleasă prețuire pentru literatura şi cultura română. La această ediție Asociația cultural-umanitară BOGDANIA a avut ca parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; Liga Scriitorilor din România; AGIR-Cenaclul ,,Literar ing” și Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina.

Invitați speciali: Ovidiu ZANFIR, secretar UZPR și Florian Laurențiu STOICA, scriitor, publicist, director revista ,,Independența Română-Independența prin cultură”.

Din Juriul Festivalului Bogdania au făcut parte:

– Prof. univ. dr. ing. Nicolae VASILE-președinte juriu, scriitor, publicist, dramaturg, om de știință

– Al. Florin ȚENE-membru, scriitor, critic și storic literar, președintele national al LSR

– Doina BÂRCĂ-membră, poetă, publicistă, secretară a Fundației Literar-Istorică ,,Stoica”

– Maria NICULESCU-membră, poetă, scriitoare, traducătoare

– Ionel MARIN-membru, scriitor, publicist, președintele Asociației cultural-umanitare Bogdania

      Domnul Nicolae VASILE, gazda deosebitului eveniment, directorul general al revistei ,,Cronica Timpului”, preşedintele Juriului Bogdaniei, conducătorul Cenaclul ”Literar Ing.” din București a deschis ediţia a XII-a a Festivalului-concurs internațional de creație literară Bogdania şi adresat asistenţei un călduros bun venit și a vorbit de importanța acestui Festival de literatură, găzduit de șapte ani la sediul AGIR. A dat cuvântul moderatorului, domnului Ionel MARIN, preşedintele Asociaţiei şi al Festivalului Bogdania. După un scurt istoric despre Bogdania şi prezentarea partenerilor, invitaţilor şi juriului s-a trecut la discuţii. Tema principală a fost legată de ,,Limba română – comoara sfântă a neamului românesc”.

Au luat cuvântul: Ovidiu Zanfir, Florian Laurențiu Stoica, Geo Călugăru, Gheorghe Țiclete, Corneliu Cristescu, Marin Voican. Domnul Ionel Marin a vorbit despre limba română, coloana  infinită a neamului nostru, altarul sfânt din sufletul românilor și prezentat Revista Bogdania, Nr. 109-110, iulie-august 2023. A invitat pe cunoscuta actriță Doina Ghițescu din București să recite din poemul ,,Glorie limbii române prin înțelepciunea ei”, scris de inegalabilul poet Al. Florin Țene și trecut integral în revista Bogdania. Domnul Florian Laurențiu Stoica, președintele Fundației Literar-Istorică ,,Stoika” a oferit domnului Ionel Marin, din partea Fundației o Diplomă de excelență pentru merite deosebite în susținerea și promovarea culturii românești și o sponsorizare pentru revista Bogdania. Domnul Marin a înmânat diplome de onoare, premii și diplome de excelență din partea Revistei de creație și cultură Bogdania și Asociației Bogdania, membrilor Juriului, invitaților de onoare, la numeroși scriitori din țară și diaspora românească, slujitori devotați ai culturii române, identității românești: Ovidiu Zanfir, Florian Laurențiu Stoica, Nicolae Vasile, Doina Bârcă, Alexandru Florin Ţene, Maria Niculescu, Gheorghe A. Stroia, Ioan Raţiu, Stelian Gomboş, Adrian Nicolae Popescu, Cezarina Adamescu, Daniela Vasiloschi, Iuliana Dinu, Vasilica Grigoraș, Ion N. Oprea, Ioan Miclău-Gepianu, Maria Sturdza, Florea Constantinescu, Tatiana Valea, Laura Marin Kohlbaum, Florentina Marin Garcia, Carmen Larisa Kolcsar și mulți alții.

Despre calitatea creaţiilor trimise la Festivalul-concurs internațional literar Bogdania au vorbit elogiativ: Nicolae Vasile, Doina Bârcă, Maria Niculescu și Ionel Marin care a afirmat că la această ediție s-au înscris concurenți din 29 de județe din țară, din Republica Moldova, Italia, Austria, Anglia și Canada. Primesc premii și concurenți din Italia și Canada. A mulțumit membrilor juriului pentru obiectivitate, onestitate şi participanţilor pentru frumusețea şi valoarea textelor trimise la concurs. Apoi a prezentat premianţii competiţiei literare Bogdania şi a înmânat Diplome, premii, cărţi şi reviste tinerilor prezenţi la festivitate.

Lista premianților ediției a XII-a a Festivalului-concurs Bogdania

Grupa I-tineri între 15-30 de ani

Secţiunea Poezie

Premiul I –Doldor Marian

Premiul II –Ilie Raluca

Premiul III –Ursachi Maria Marcela

Menţiuni: – Petra Ana Mirică-Bobit

Secţiunea Proză scurtă

Premiul I – Cristea Jiacomina-Maria

Premiul II –Rotaru Narcisa

Premiul III –Ghiță Darius-Alexandru

Secţiunea Eseu

Premiul I –Chiriac Silvia Leticia

Premiul II – Zidaru Sebastian-Mihai

Premiul III –Mitu Gabriela Camelia

Menţiuni: – Tapaszto Izabella

Grupa II-concurenți peste 30 de ani

Secţiunea Poezie

Premiul I – Gagiu Răzvan

Premiul II – Bologa Nicoleta

Premiul III –Ionuț Pande din Italia

Premiul III –Dragomir Oana

Menţiuni: – Pascariu Cristina Mădălina din Austria

– Steinhagen Carmen Dora

Secţiunea Proză scurtă

Premiul I – Cuțurescu Violeta

Premiul II –Radu Adela Elena

Premiul III –Ardelean Cristina din Canada

Menţiuni: – Silvius Buimistru

Secţiunea Eseu

Premiul I –Chirilă Ionuț-Zaharia

Premiul II –Genes Floriana

Premiul III –Radu Cojocel

Trofeul Bogdania (Marele Premiu): Arhitect Gagiu Răzvan din București.

Premiul revistei de cultură Bogdania concurenților: Mladin Mirela Maiana, Dumitru Vetina, Săcăluș Maria-Carmen și Vizitiu Petronel.

Premiul din partea Societății pentru cultură și literatura română în Bucovina: Casa de poezie ,,Light of ink”, din Suceava, coordonator Prof. Gheorghe Cîrstian, acordat de scriitorul Dr. Adrian Nicolae Popescu, prim vicepreședinte al SCLRB.

Şi anul acesta Vrancea a fost la înălţime!

A obținut trei premii și anume: Elevul Doldor Marian, din com. Nistorești, studenta Cristea Jiacomina-Maria și doamna economist Dragomir Oana, ambele din Focșani.

Tuturor concurenţilor premiați sincere și călduroase felicitări! Toți concurenții participanți sunt învingători și merită respectul, prețuirea și dragostea noastră. Avem tineri talentați, valoroși și dornici de afirmare, să le deschidem larg porțile afirmării, aici în patria natală, frumoasa și inegalabila Regină a românilor. Genialul Mihai Eminescu afirma: ,,Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”. Trăiască în veci de veci Limba Română și Patria Română!

Regalul de muzică și poezie a fost susținut de: Prof. univ. Nicolae Maxim care a cântat la flaut două frumoase melodii, Balada lui Ciprian Porumbescu și o prelucrare folclorică din Chișinău de Vladimir Rotaru; Doamna Corina Vlad Diaconescu la pian două piese printre care superbul cântec ,,Ciobănaș cu trei sute de oi”; Domnul Ovidiu Țuțuianu la pian a prezentat Imnul Bogdania și Marșul Inginerilor; Doamna Iuliana Dinu a citit propria fabulă ,,Vulpea și corbul”. Au recitat din poeziile premiate elevul Doldor Marian de la Colegiul Militar ,,Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc și poeta Doina Bârcă din poezia lui Gagiu Răzvan care a primit Trofeul Bogdania la această ediție. În încheiere domnul Marin a mulțumit juriului, gazdei, tuturor participanților înscriși în competiție, asistenței și tuturor celor ce prețuiesc și iubesc limba română, moștenitoare a limbii dace, amintind de alfabetul dacic care este alcătuit din 23 litere și 150 de caractere. Trebuie să continuăm munca de creaţie pentru că doar prin muncă și creație, ne realizăm visele și ajutăm la creşterea prestigiului literaturii, culturii române și a României în lume. LA MULȚI ANI

Scriitor Ionel MARIN,

Preşedintele Asociaţiei cultural-umanitare Bogdania

Desigur, această afirmaţie aparţine unui mare poet, Nichita Stănescu! Dar această afirmaţie este valabilă pentru mulţi dintre cei de aici, poate chiar pentru toţi. Dar în mod deosebit pentru domnul IONEL MARIN, prezent printre noi tocmai pentru că trăieşte intens, arde chiar, precum o panglică de magneziu, când este vorba despre LIMBA ROMÂNĂ şi despre POPORUL ROMÂN! Ca să susţin această afirmaţie, vă recomand să citiţi, de fiecare dată, editorialul din fiecare număr al frumoasei şi interesantei reviste BOGDANIA. Eu care mai rătăcesc şi prin înscrisurile şi gândurile altora, dar după ce citesc, chiar studiez aceste editoriale, sunt readus la matcă, pe drumul dreptei credinţe şi iubiri faţă de LIMBA, POPORUL ŞI PATRIA ROMÂNĂ!

În calitate de preşedinte al Asociaţiei Cultural-Umanitară BOGDANIA şi de redactor-şef al revistei cu acelaşi nume, dânsul se prezintă astăzi cu rezultatele/premiile ediţiei a XII-a a cunoscutului de-acum: FESTIVALUL-CONCURS INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA. Prin această manifestare culturală de suflet românesc, domnul Ionel Marin încurajează, stimulează şi promovează talentul literar şi dragostea faţă de limba română, creaţia literară a românilor de pretutindeni care, oriunde se vor fi aflat au rămas legaţi cu fire nevăzute de inima şi sufletul poporului român, de Patria Română! Pentru că, aşa cum spunea scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea: Patria este înlăuntru nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi mări...

Pentru domnul Ionel Marin, limba română este coloana infinită a neamului nostru, este altarul sfânt din sufletul românilor, lumina sufletului românesc, sângele poporului român. Limba română, spune domnul Ionel Marin, este catedrala zidită pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic, binecuvântat de însuşi Dumnezeu şi plin de osemintele eroilor români. Iar Gramatica este schela pe care este clădit edificiul limbii române! Mai spune domnul Ionel Marin: Limba română şi cultura sunt cei mai de seamă piloni ai neamului şi ai spaţiului nostru românesc.

Cultura română seamănă, veghează spiritul neamului nostru. Acestea dau substanţă, lumină fiinţei noastre, ne îndreaptă către izvoarele divinităţii. Temeiul dar şi şansa dăinuirii culturii române rămâne spiritualitatea creştină!

Având în vedere semnificaţia zilei de 31 August, care se apropie, şi care, conform Legii 53/2013, va fi sărbătorită ca ZIUA LIMBII ROMÂNE, un cadou mai frumos decât Premiile acestui Festival de creaţie nici că putea să ne facă domnul Ionel Marin. Pentru că, spune dânsul. Limba română este comoara de aur a sufletului românesc, şi adaugă cu un maxim de iubire românească: speranţa noastră spre reunificarea românilor!  MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI, domnule Ionel MARIN!

            Corneliu CRISTESCU                                                                          16.august.2023

Cercul Scriitorilor Ingineri din AGIR

Regulament

Asociaţia Cultural-umanitară ,,BOGDANIA” şi revista de creaţie şi cultură ,,BOGDANIA” din municipiul Focşani, Str. Contemporanul, Nr. 28, în parteneriat cu UZPR organizează:
Festivalul – Concurs internaţional de creaţie literară „BOGDANIA”, ediţia a XII-a, 2023
Scopuri:
* stimularea interesului pentru literatura română contemporană şi a respectului pentru valorile moştenite.
* dezvoltarea spiritului competitiv, a dorinţei de afirmare şi pentru ieşirea din anonimat al celor care creează şi care au talent deosebit.
* promovarea în revistele de cultură şi în Antologii literare a câştigătorilor şi creaţiilor valoroase din fiecare secţiune literară.
Participanţi: – Creatori, care nu au volume tipărite, pe două secţiuni de vârstă, astfel:
– Secţiunea pentru TINERI între 15-30 de ani.
– Secţiunea pentru creatori de peste 30 de ani, indiferent de vârstă.
Secţiunile concursului: poezie, proză scurtă şi eseu doar pentru creatori din ţară şi diaspora românească, fără volume publicate.
Textele trebuie dactilografiate în Word, Times New Roman 12 pct., spaţiere un rând, cu diacritice şi să nu depăşească 3-4 pagini A4 pentru fiecare gen literar, într-un singur document în format .doc sau .docx la adresa de e-mail: ionelmarin55@gmail.com
Trimiterea textelor (creaţiilor): 01 aprilie – 31 iunie 2023, la adresele:
a) E-mail: ionelmarin55@gmail.com, cu menţiunea ,,Pentru concurs”.
b) Poştă: Asociaţia Cultural-umanitară ”BOGDANIA”, FOCŞANI, Str. Contemporanul nr. 28, Cod 620065, judeţul Vrancea, cu menţiunea „Pentru concurs” în câte 2 exemplare.
Textele vor purta un motto, care se va regăsi şi pe un plic închis, cuprinzând date despre autor (nume, prenume, data naşterii, profesia, adresa de corespondenţă, telefonul, precum şi o scurtă prezentare a activităţii literare).
Textele trimise după data de 31.06.2023 (data poştei) nu vor fi luate în considerare, de asemenea cele care nu sunt dactilografiate corespunzător (fără diacritice).

Evaluarea textelor se va face în luna iulie 2023 de către un juriu format din 5 (cinci) personalităţi: critici literari, scriitori și oameni de cultură români. Se va întocmi o fişă de participare pentru fiecare concurent. În urma evaluării fiecărei creaţii se va stabili în mod corect şi obiectiv, pe bază de note, concurenţii câştigători pe secţiuni.

Premianţii vor fi anunţaţi până în data de 15 august 2023, prin e-mail şi telefonic.
Se vor acorda Premii pentru fiecare secţiune şi în funcție de calitatea textelor, diplome speciale din partea revistei de cultură Bogdania şi a partenerilor.
Persoanei care va întruni cel mai mare punctaj, indiferent de secţiunea la care a participat i se va acorda ,,TROFEUL BOGDANIA”, 2023. Persoanele care vor să sprijine proiectul o pot face prin donaţii ori sponsorizare în contul Asociaţiei Cultural-umanitare Bogdania:
RO11BRMA0999100047750380, în RON, Banca EximBANK, Filiala Focșani, CIF 29080784, cu menţiunea pentru Festivalul Bogdania, 2023.

Festivitatea de premiere se va ţine către sfârşitul lunii august 2023, Bucureşti, în locaţia ce va fi făcută public şi cunoscută dvs. cu cel puţin 10 zile înainte.
Vă așteptăm cu drag să vă înscrieți în concurs. Tuturor succes şi numai bine!

Se vor posta informaţii şi pe site-ul: www.revistabogdania.ro

Relaţii suplimentare:
Scriitor Ionel MARIN
e-mail:ionelmarin55@gmail.com; revistabogdania.ro@ gmail.com
Mobil: 0752862369

Cultura reprezintă flacără vie a unui popor, elementul definitoriu al identității, este matricea identității unei națiuni.
Cultura înseamnă comunicare, apropiere, un mod plăcut de respect şi înţelegere, înfrumuseţează şi dă strălucire sufletului omenesc.
Cuvântul nemurire este cel care ne reprezintă cel mai bine. Cultura scrisă „rug veşnic aprins” zămisleşte şi transmite prin flacăra nestinsă a cuvintelor, memoria veacurilor şi a netimpului.
De aceea în decembrie 2010, Parlamentul României a adoptat legea privind sărbătorirea Zilei culturii naţionale, pe data de 15 ianuarie, ziua de naştere a Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Anul acesta pe data de 15 ianuarie 2015, se împlinesc 173 de ani de la naşterea poetului, prozatorului, gazetarului, dramaturgului, gânditorului român.
Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani şi a fost al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei. Din cauza exploatării iobăgeşti şi a persecuţiilor religioase, familia sa a emigrat în Bucovina. Şcoala primară a urmat-o la Cernăuţi, apoi a fost înscris la liceul german din Cernăuţi, singurul liceu la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul Habsburgic.
Se înfiinţase o catedră de limba română ce a fost dată profesorului Aron Pumnul, cărturarul ardelean, revoluţionar român care s-a refugiat, după Revoluţia din 1848, la Cernăuţi. La moartea acestuia Eminescu, la 16 ani, a scris primul său poem „La moartea lui Aron Pumnul” semnat Mihail Eminovici. Debutează în revista Familia a scriitorului Iosif Vulcan din Ardeal, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îl convinge să-şi schimbe numele în Eminescu, mai târziu acceptat de el şi de membrii familiei sale. La 17 ani scria poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”, dovedind talent poetic şi o sensibilitate înnăscută.
Între anii 1866-1869 călătoreşte din Cernăuţi la Blaj, Sibiu, Giurgiu, Bucureşti, şi a luat contact cu realităţile româneşti. În această perioadă se angajează ca sufleor şi copist la teatru, unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale, care mai târziu afirma: „…Acest Eminescu a suferit multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările”…
Urmează în perioada 1869-1872, la Viena, Facultatea de Filozofie şi Drept, frecventând cu mult interes biblioteca Universităţii, dovedind o sete nepotolită de lectură. La Viena se împrieteneşte cu Ioan Slavici şi o cunoaşte pe Veronica Micle. Se întoarce în ţară şi se înscrie la Universitatea din Berlin. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene, suferind de o inflamaţie a încheieturii piciorului; Din cauza lipsei de bani şi îmbolnăvirii a trei dintre fraţii săi, se întoarce în ţară. La 24 ani, Mihai Eminescu este numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. În această perioadă s-a împrietenit cu Ion Creangă, pe care l-a îndemnat să scrie, devenind un mare povestitor român. Titu Maiorescu scria că: „Ceea ce caracterizează mai înainte de toate personalitatea lui Eminescu, este o aşa de covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie, căreia nimic din cele ce-şi întipăreşte vreodată nu-i mai scapă , încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă, erau aproape exclusive lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururi la îndemână”.
Eminescu a fost una dintre „personalităţile hibride, filozof-poet”. Opera sa poetică a fost influenţată de marile sisteme filozofice ale epocii sale, dar şi de gândirea romantică a lui Schopenhauer şi de filosofia lui Kant. Ideea din poezia „La steaua”, trebuie înţeleasă ca o metaforă a călătoriei luminii. Deci, Eminescu era la curent cu datele ştiinţifice şi filozofice. Ulterior, Einstein în 1905 a demonstrat că cel mai rapid lucru din Univers este lumina (aprox. 298.000 km/s); Einstein a expus într-un limbaj de fizică, iar Eminescu într-un limbaj poetic:
„La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă./ Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem şi nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmăreşte încă..”
Eminescu a dus o imensă activitate jurnalistică. Pe vremea când era redactor şef la ziarul „Timpul”, Mihai Eminescu a afirmat puternice sentimente patriotice, în dezacord cu linia partidului, a Puterilor Centrale, chiar şi împotriva lui Maiorescu. A militat pentru unitatea şi drepturile tuturor românilor. A criticat dur Parlamentul ţării pentru înstrăinarea Basarabiei, şi era împotriva politicii de opresiune ţaristă şi a Imperiului Austro-ungar; Eminescu dorea o Dacie Mare, o Românie Mare. Eminescu şi-a iubit patria până la ultima suflare. A fost arestat de 8 ori de Poliţia română şi urmărit îndeaproape de agenţii austro-ungari, apoi de agenţii români, fiind considerat incomod prin activitatea sa ziaristică.
Întreaga sa operă scoate în evidenţă, în mod strălucit, sufletul şi spiritualitatea poporului român, tăria inimii, superioritatea minţii şi trăirile poetului Eminescu. Ne vorbeşte despre eternitatea iubirii, despre sacralitatea vieţii, despre problemele lumii şi civilizaţiei, despre moarte, folclor, natură, etc. Fantezia, imaginaţia sa creatoare, deosebit de bogată, a făcut posibilă apariţia unei superioare viziuni cosmice asupra omului. Pe drept cuvânt a fost etichetat ca Luceafărul care a luminat pământul strămoşesc, care prin geniul său creator ne-a ridicat deasupra valurilor, peste marginile timpului. De aceea Eminescu aparţine nu numai poporului român ci şi întregii lumi, fiind şi un mare poet universal. Tudor Vianu în „Caiete critice” scria: „Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creaţiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului. Printre acestea, ideea eternităţii stăpâneşte mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obişnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternităţii”…
Savantul N. Iorga scria despre Mihai Eminescu: „N-a fost om care să cunoască mai bine viaţa românească din toate provinciile şi scrisul românesc din toate timpurile”. Eminescu, ”Spiritul Tutelar al neamului”, „omul deplin al culturii române” (C. Noica), a dat dulceaţă graiului românesc, aleasă frumuseţe şi strălucire limbii române, miracol al culturii româneşti, poate fi pus alături de cei mai mari poeţi din literatura universală. Eminescu a dat poeziei dimensiuni mari în spaţiu şi în timp, pătrunzând până în tainele sufletului uman. Poetul îndrăgostit a căutat adesea inspiraţia la umbra ramurilor teiului din Grădina Copou din Iași, numit şi „Copacul îndrăgostiţilor”. Sub crengile teiului Mihai Eminescu o aducea pe iubita sa Veronica Micle, fiinţa care a influenţat puternic poezia sa lirică. Ce minunate sunt poeziile: Atât de fragedă, Freamăt de codru, Somnoroase păsărele, La mijloc de codru des, etc.
Opera sa este variată, complexă, cultivând speciile: idila (Dorinţa, Lacul, Sara pe deal); egloga (Floare albastră); satira (Junii corupţi, Scrisorile, Criticilor mei); elegia (Revedere, Mai am un singur dor), glosa (Glossa); poemul (Călin file din poveste, Luceafărul, Momento mori); doina (ce te legeni, Doina). Interesante sunt cele cinci scrisori publicate, primele patru în „Convorbiri literare” şi scrisoarea V, publicată postum, în anul 1890. A mai scris proză fantastică, filozofică, erotică: „Sărmanul Dionis”, „Geniu pustiu”, „Făt Frumos din lacrimă” şi altele. Alexandru Vlahuţă despre Eminescu, ca actor şi sufleor spunea: „Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor lui o vibraţie particulară, ca şi cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă”. A avut preocupări pentru teatru, filozofie, istorie, sociologie şi pentru ştiinţele exacte (matematica, fizica, astronomia).
În iunie 1883 se îmbolnăveşte, „i se declanşează o afecţiune pe fond nervos” munca sa fiind întreruptă.
Eminescu este introdus cu forţa în sanatoriul doctorului Şuţu. Face apoi tratament la Viena, în Italia, revine la Bucureşti, pleacă la Iaşi, la băi lângă Odessa, revine în ţară, lucrează la Bibliotecă câtva timp, se reîmbolnăveşte, se internează la ospiciul de la Mănăstirea Neamţ. În decembrie 1888 pleacă la Botoşani, unde este îngrijit de sora sa Henrieta. Este vizitat de Veronica şi pleacă amândoi la Bucureşti; se bucură de o scurtă activitate ziaristică, în februarie 1889 se reîmbolnăveşte, este internat la Bucureşti. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, moare în sanatoriul „Caritatea” al doctorului Şuţu. Pe 17 iunie Eminescu este înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti.
Desigur literatura rămâne: ”legitimația istorică a unui popor”.
Ne mândrim cu marii creatori ai limbii române însă, dacă nu vom învăța să ne prețuim permanent valorile naționale, să iubim Patria și limba română, există riscul să ne afundăm în nefericire și înstrăinare. A fi european, om planetar nu poate exclude apartenenţa la un popor, la o istorie de milenii. Globalizarea nu presupune reducerea, dispariţia specificului cultural al unei naţiuni ci integrarea într-un sistem riguros de valori umane, respectând libertatea de exprimare şi tradiţiile strămoşeşti ale fiecărei națiuni. Respectând marii titani ai culturii strămoşeşti şi universale, ne purificăm, înălţăm şi ne vom bucura de frumuseţea inegalabilă a vieţii.
Noi suntem români și trebuie să ne mobilizăm și să slujim cu devotament neamul românesc. Mihai Eminescu era convins că munca stă la baza civilizației, că aceasta este ”izvorul, baza libertății, culturii, civilizației”. Cu certitudine poporul român, românii de pretutindeni se mândresc cu Mihai Eminescu, poetul „nepereche”, „românul absolut”, cu artistul care a redat şi dat strălucire şi frumuseţe spirituală, ca nimeni altul până acum, României!
Scriitor, publicist Ionel MARIN

Asociaţia Cultural-umanitară ,,BOGDANIA” din municipiul Focşani şi revista de cultură ,,BOGDANIA” continuă proiectul literar, început acum patru ani, pentru elevi de Şcoală gimnazială, vârsta 7-15 ani.
Scopuri:
Descoperirea de noi talente din rândul elevilor din clasele I-VIII, stimularea interesului pentru creaţie literară şi promovarea dorinţei de afirmare a copiilor care creează şi au înclinaţii deosebite pentru limba română.
Participanţi: – Elevi ai Şcolilor Gimnaziale din ţară, din clasele I-VIII.
Secţiunile concursului: poezie şi proză scurtă.
Textele trebuie dactilografiate în Word, Times New Roman 12 pct., spaţiere un rând, cu diacritice şi să nu depăşească 3 pagini A 4 pentru fiecare gen literar (minim 3 poezii), într-un singur document în format .doc sau .docx la adresa de e-mail:
ionelmarin55@gmail.com
Trimiterea creaţiilor: 01 martie – 31 martie 2023, la adresele:
a) E-mail: ionelmarin55@gmail.com, cu menţiunea ,,Pentru concurs”.
b) Poştă: Asociaţia Cultural-umanitară ”BOGDANIA”, FOCŞANI, Str. Contemporanul nr. 28, Cod 620061, judeţul Vrancea, cu menţiunea „Pentru concurs” în câte 2 exemplare. Textele vor purta un motto, care se va regăsi şi pe un plic închis, cuprinzând date despre elev (nume, prenume, data naşterii, clasa, adresa de corespondenţă, precum şi denumirea Şcolii Gimnaziale, profesor/îndrumător, localitatea şi judeţul).
Textele trimise după data de 31 martie 2023 (data poştei) nu vor fi luate în considerare, de asemenea cele care nu sunt dactilografiate corespunzător (fără diacritice).
Corectarea textelor se va face de către un juriu format din 5 (cinci) poeţi, prozatori, critici literari din România. Se va întocmi o fişă de participare pentru fiecare concurent.
În urma evaluării fiecărei creaţii se va stabili pe bază de note, concurenţii premiaţi la poezie şi separat la proză scurtă, pentru elevii din:
Clasele I-IV; Clasele V-VIII
Premianţii vor fi anunţaţi în data de 20 aprilie 2023, prin e-mail şi telefonic.
Se vor acorda Premii pentru fiecare secţiune şi în funcție de calitatea textelor și diplome speciale din partea revistei Bogdania şi a partenerilor concursului Bogdaniei.
Vom primi cu bucurie creaţiile voastre, poezii, poveşti, povestiri legate de copilărie, amintiri din vacanţe, obiceiuri şi tradiţii de Paşti, despre istorie, natură, şcoală, familie.
Tema este la alegerea elevilor. Să trimiteţi lucrări proprii, nepublicate.
Festivitatea de premiere se va desfăşura la sfârşitul lunii aprilie 2023. Vă așteptăm cu drag!
Relaţii suplimentare: e-mail:
ionelmarin55@gmail.com;
Mobil: 0752862369;
Scriitor Ionel MARIN