Categoria: Tineri creatori
Data: 6.02.2014
Fara comentarii

Oana Raluca Ciceu

A făcut masterat în Asistenţă socială în spaţiul justiţiei. Probaţiune şi mediere UBB Cluj-Napoca;

Facultatea de Drept UBB Cluj-Napoca; Facultatea de Ştiinţe Administrative UBB Cluj-Napoca.

A apărut în paginile Antologiei literare Conexiuni şi în Antologia literară Constantin Virgil Bănescu, ambele apărute în anul 2013. Colaborează cu revistele Boema şi Bogdania.

Premii pentru poezie: – Premiul I la Festivalul-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania” Ediţia a II-a, Focşani, 2013.

Doar deasupra

S-a urcat pe umerii apusului
ca o nebunie pe încheietura unui om nedumerit.
Uneori doar genunchele stâng îţi miroase a om viu.
Dacă pe umerii mei s-ar aşeza un fel de răsărit
l-aş duce în spinare
departe
şi doar deasupra pământului.

Degetele mişcate fără grabă
fac lucruri nevăzute,
atunci se prea poate ca piciorul acela din groapă
să fie pus acolo de oameni îngăduiţi.

Mâinile mele stângi
se vor încolăci deasupra unui piept care
din mic în mai mic
îşi va găsi viermii convenabili…

Timpul nu-şi mai revine niciodată.
Niciodată?
Niciodată!

 Din nou

Ultimul perete zidit a fost
ca o durere de dinţi
care există la anumite ore,
inclusiv la cele din noapte.

Încă mă gândesc,
la orele trei,
când se presupune a se deschide porţile iadului,
dacă mi-e frig, cald
sau doar bine…

În singurătatea ta eşti,
chiar făcând parte din treimea
ce aduce a triunghi conjugal
înscris în cercul ultimului poem
care întotdeauna este spovedania.

„Pacientul poate fi închis.”
auzise scârţâind o voce groasă şi stinsă.

Ce bine că pentru reîncarnarea asta
nu există cabină de probă.

Oameni şi făpturi

O vină nemotivată și neclarificată de nimeni și nimic.
Pentru asta ne-am hotărât să împăcăm ce e sus?
Acolo nu a fost trimis solul care să anunțe cum noi credem că e bine să îl închidem pe Dumnezeu între pereții care sună doar la ore fixe.
Și nu suntem noi liberi în nebunia de a ne rătăci, de a lua în picioare drumurile.
Atunci ne rămân doar mâinile
care, știm cu toții, fac pe nebunele în întuneric.
Dacă acum ne-au ajuns lucrurile care este nevoie, nu trebuie, să le facem
înseamnă că în primul rând suntem oameni, apoi făpturi.
Acum să se arate acela care poate spune de ce miroase mai mult a zid decât a cer.