Categoria: Noutăți
Data: 21.03.2017
Fara comentarii

Ionel MARIN despre: 21 martie – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI

Ziua Internaţională a Poeziei, începând din anul 1999, se sărbătorește în fiecare an pe data de 21 martie. UNESCO a declarat această Zi ca o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. UNESCO recunoaște capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minții umane. Unul dintre obiectivele principale ale zilei este de a susține diversitatea lingvistică prin intermediul expresiei poetice și de a oferi limbilor, pe cale de dispariție, posibilitatea de a fi auzite în cadrul comunităților lor.
De asemenea, “Ziua internaţională a poeziei” are ca scop principal susținerea creaţiei poetice, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă a sensibilității și frumosului interior. Poezia trebuie promovată în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identității unei societăți. Se impune și stimularea creației la elevi și tineri prin susținerea financiară de către Guvern a Festivalurilor și concursurilor naționale și din domeniul literaturii.

Ca să înțelegem mai bine fenomenul poetic trebuie să definim poezia și să facem referiri la poeți, la acei oameni care zămislesc creațiile poetice. Ce este poezia? Iată o întrebare care încearcă să prindă în plasa răspunsului inefabilul sufletului. Poate că poezia este o stare de înger a sufletului omenesc, pentru că numai în atelierele îngerilor se migălesc aceste bijuterii prin razele cuvântului divin iar poeţii sunt ucenicii îngerilor care toarnă Cuvântul făurit din raze în tiparele poeziei, prelucrat la temperatura incandescentă a sufletului lor. Dar poezia mai este şi zborul metaforei ca un fluture de lumină cu aripi de vânt sau zborul fulgului de nea alintat de suflarea crivăţului. În trăirile sale, dar mai ales în simţirea sa, poetul trebuie să se lase cuprins de acest zbor şi să intre în jocul său zglobiu. Numai aşa sufletul său va vibra intens, cuprins de magia poeziei. Dacă însă va încerca să prindă cu mintea fluturii-metafore sau acei fulgi de nea şi dacă va încerca să le direcţioneze zborul cu suflul gândirii, mirajul poeziei va dispărea. Atunci fluturii-metafore vor muri, fulgii de nea se vor topi şi vor cădea în mocirla prozei care murdăreşte poezia. Stimaţi poeţi, nu suflaţi cu mintea peste fluturii-metaforă! Ei zboară în direcţii tăinuite, dirijate doar de degetul divin. Lăsaţi doar simţirea voastră să le cuprindă zborul.” – susține prozatorul NĂSTASE MARIN. „Poezia trebuie să impresioneze cititorul ca şi cum cuvintele ei ar fi propriile lui gânduri sau aproape o amintire din viaţa lui.”- John Keats
Președintele Ligii Scriitorilor Români, ALEXANDRU FLORIN TENE, vede Poezia ca și mod de viaţă : ”Poezia este pentru mine chiar existenţa însăşi, fiindcă viaţa mea o consider un mesaj artistic cu ajutorul imaginilor expresive exprimat printr-un limbaj folosit concentrat al afectivităţii faţă de semeni şi mediu înconjurător. Poezia nu este numai muzică şi nici numai o suită de imagini. Nu este nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este o suită muzicală de gânduri emoţionale”. Pentru poetul Vasile S. GHICAN „Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că datorită acestui fenomen divin, sfârşitul lumii va fi amânat cu încă 1000 de ani. Este o energie spirituală care poate anihila de mai multe ori pe cea nucleară. Este la fel de blândă ca plutirea unui înger şi la fel de curată şi mirositoare ca florile de măr, iar un gram din acest reactiv poetic poate asigura pacea şi înţelegerea între planete pentru toate Constelaţiile plăcute lui Dumnezeu. Fiecare poet român deţine cantităţi enorme din această fuziune dumnezeiască, pentru care voia lui Dumnezeu va da infinitului un suflu nou, extindere plăcută pentru alte şi alte miliarde de veacuri şi Căi Lactee!” NICOLE POTTIER (Franţa) – “Poezia este un răsărit de soare care ne bucură sufletul în fiecare clipă”.
GHEORGHE A. STROIA ne reamintește despre hrana spirituală, afirmând: ”Astăzi, din nefericire, oamenii au uitat, din ce în ce mai mult, să fie Oameni. Că pe lângă hrana aceea strict materială a trupului (pâinea şi apa vieţii, cum se spune), au nevoie şi de pâinea şi apa imaterială a Poeziei. Ce poate să îţi adape visele, mai mult decât însuşi visul? Sau ploaia aceea, pe care o simţi căzând în culori, peste tine? (O stare – o culoare, o picătură – un vis, un sunet – o armonie). Că anotimpurile nu sunt cicluri, ci sunt părţi ale unei lumi ce se află în tine, în puterea ta”… Da, cu certitudine avem nevoie de POEZIE pentru a evada din realitate și a ne bucura de frumusețile nestinse ale universului.

Domnul Nicolae VASILE consideră poezia ca ceva immaterial, un vis divin dăruit poeților.

din poezia Alternativele creației,
(Volumul Omul Ciclic, Editura AGIR, 2014)
……………………………….
Poezia, este altceva!…
Nu poţi să scrii,
oricâte vei vedea,
vei observa
sau vei sintetiza.
Poezia nu-i un scris,
poezia e un vis.
Ai vrea ceva, nu poţi avea,
ai vrea să fii, dar cum, nu ştii,
ai vrea să faci, nu ai cu ce,
te trezeşti și-ncepi să scrii.
O poezie iese, dacă ai har,
dacă nu, strici somnul în zadar.
Nu am, nu fac, nimic nu mai pot fi,
la ce folos atunci mai m-aş trezi?…
Să mă trezesc
și să mai scriu o poezie
sau să dorm somnul lung,
pe veşnicie?…

Pentru poetul Ionel MARIN Poezia reprezintă Cerul cu „versul” său care poartă lacrima netimpului cu trup de lumină. Este pasărea măiastră sculptată în gând şi care poartă misterul, vraja iubirii către porţile eternităţii. Poezia, magia cuvintelor, este un zbor dincolo de colinele albastre, o strălucire a inimii și a sufletului ce dă culoare lumii, tărie omului și frumusețe vieții. Prin Poezie se transmit, cel mai sigur și într-o manieră plăcută cele mai mari valori ale culturii universale.

Poezia

Rană de cuvinte
Ce vindecă tăcerea clipei,
Cu fulgi de lumină,
Netopiți de vise.

Umbră subțire,
În rug ceresc sângerând,
Luminează,
Cu flacăra inimii,
Freamătul viu al netimpului.

Poetul

Torent de bunătate,
Trubadur cu rană din iubire,
Poetul,
Vindecător tăcut al clipei,
Aduce dorul mai aproape.
Cu soarele în privire,
deschide ferestrele candorii,
Cu fiorii viselor, ai inimii
Topeşte gheaţa lumii!

Umbră sângerândă, freamăt,
Cascadă de taine şi mistere
Deschide porţi cereşti,
Luminând poteci către altare.

Obsedat nu de Sine,
Nici de templul timpului, ci de
Izvorul bătrân, nesfârşit…
Vibrează cu trupul anilor,
Dăruind armonie, tandreţe.

Poetul pictează pe chipuri
Aripi din cuvinte.
Poetul rămâne ecoul viu,
Umbra fascinantă a… clopotului
Şi neliniştea din cuvânt.

Sigmund Freud afirma: „Poeţii sunt stăpânii noştri, ai oamenilor obişnuiţi, în privinţa cunoaşterii minţii, întrucât ei sorbesc din izvoare pe care noi nu le-am făcut încă accesibile ştiinţei.” Eli Khamarov a susținut că: „Poeţii sunt soldaţi care eliberează cuvintele din închisorile definiţiilor.” Superbă cugetare, arată tocmai travaliul și dăruirea sfântă a poetului, șlefuitorului de cuvinte pe altarul limbii materne.
Poetul este: doctor fiindcă vindecă, alină, mângâie, filozof fiindcă ne prezintă sugestiv concepții, atitudini despre lume, viață, univers, istoric fiindcă este omul epocii, scoate în evidență adevărul istoric, vizionar – ceea ce scrie poate deveni realitate, războinic – luptă împotriva violenței, nerușinării, nedreptăților de orice fel….

„A fi poet este o condiţie şi nu o profesie.” afirma Robert Frost și astăzi este mai necesară ca oricând, în condițiile globalizării forțate a vieții umane, uniformizării existenței pe planeta noastră. Din fericire în ultimii ani au crescut substanțial numărul proiectelor ce vizează promovarea poeziei române contemporane. În majoritatea orașelor au avut loc lecturi publice, recitaluri poetice a unor poeți contemporani dar și din creațiile poeților trecuți în eternitate. Mă bucură faptul că numeroși talentați poeți români de pretutindeni trimit creațiile domniilor lor spre publicare în revista de creație și cultură Bogdania. Amintesc doar câteva nume: Cristian P. Bălan, Florentin Smarandache, Dumitru Buhai din America; Ioan Miclău, Ben Todică din Australia; Alexandru Cetățeanu, Melania R. Caragioiu, Ionuț Caragea, Dumitru Ichim din Canada și mulți poeți din România și Europa. Câteva rubrici sunt rezervate acestora, inclusiv debutanților și rubrică separată pentru poezia dedicată copiilor sau scrisă de aceștia.

Un mare împătimit și valoros poet al copiilor este distinsul poet, prozator, dramaturg – Vasile GROZA. Pentru maestrul Groza Poezia reprezintă de fapt esența unor mărturisiri din viața noastră și nu numai și din tot ce se întâmplă în Universul existențial. ”În ce mă privește, consider că poezia pentru cei mici, are menirea de a descoperi și redescoperi, taine aparent neobservate de cei maturi, dar trăite intens de copii care tot timpul sunt însetați în a cunoaște lumea și mai ales lumea copilăriei lor. Ori a putea pătrunde în această lume a copiilor, e necesar să te ridici și să te implici odată cu perceperea lor. Atunci când reușești acest lucru, înseamnă că tu, ca poet, te amesteci între ei încât aceștia te consideră de-ai lor”.

UN COPIL ȘI O FLOARE

Copile mi-a șoptit o floare
Tu știi ce zic astăzi, te-apuci de ghicit.
E o zi de sărbătoare,
Ia uită-te, am îmbobocit!…
Dar tu știi oare,
Că astăzi pentru prima oară am pășit
În viața mea e o mare sărbătoare
Un an de viață am împlinit!

Întinde-ți petala parfumată
Iar cu mânuța mea
Este pentru prima dată
Când mi-am întâlnit prietenia!
O floare și un băiețel cuminte
Plecat-au la plimbare
Și-acum mari și-aduc aminte
De prima lor frumoasă întâmplare!

În acest scop poetul Vasile Groza de trei ani de zile publică, pe Facebook, pentru cei mici „O poezie pe zi” însoțită și de frumoase imagini. Poetul reușind prin acest mod să pătrundă în casele a milioane de copii, de la care zilnic primește confirmări și mulțumiri.

Trăiască POEZIA!
La mulți ani poeților de pretutindeni!